Creșterea copiilor contribuie la menținerea unui creier tânăr pentru mame și tați! Descoperă explicațiile și beneficiile pe termen lung

Conceptul de „creier de mamă” – asociat cu confuzia și uitarea după naștere – este doar o percepție temporară. O echipă de cercetători de la Universitatea Yale a relevat faptul că viața de părinte stimulează activitatea cerebrală, păstrând mintea ageră pe o durată extinsă.

Un studiu recent, publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences, a descoperit că persoanele care au crescut mai mulți copii prezintă o conectivitate cerebrală superioară, contracarând efectele îmbătrânirii neuronale. Aceste avantaje au fost evidențiate atât la mame, cât și la tați, demonstrând că experiența directă a creșterii copiilor, și nu doar schimbările biologice din timpul sarcinii, generează aceste efecte.

Aceste descoperiri demontează mitul conform căruia creșterea copiilor accelerază îmbătrânirea cerebrală. Provocările constante, cu care se confruntă părinții, contribuie la consolidarea sănătății creierului pe termen lung.

„Am observat că persoanele care cresc copii au o conectivitate mai bună în regiunile cerebrale care, în mod normal, își reduc eficiența pe măsură ce înaintăm în vârstă”, a explicat psihiatrul Avram Holmes de la Universitatea Rutgers, unul dintre cercetători.

Rezultatele studiului

Echipa de la Yale, coordonată de cercetătoarea în neuroștiințe Edwina Orchard, a realizat cea mai extinsă analiză a funcțiilor cerebrale în context parental. Utilizând baza de date UK Biobank, aceștia au evaluat rezultatele scanărilor RMN funcționale a aproximativ 20.000 de femei și 18.000 de bărbați cu vârste cuprinse între 40 și 69 de ani.

Analiza a arătat că, atât la femei, cât și la bărbați, numărul de copii crescuți este asociat pozitiv cu gradul de conectivitate funcțională în anumite regiuni cerebrale. Părinții manifestând o conectivitate sporită în rețeaua somatomotorie, care ne ajută să interpretăm comportamentele și necesitățile celor din jur.

„Rezultatele sunt extrem de similare pentru ambele sexe, ceea ce subliniază că efectele observate nu derivă din sarcină, ci din experiența de părinte în sine”, adaugă Edwina Orchard.

De la „creier de mamă” la avantaje cognitive

Studiul contrazice mitul dezbătut al „creierului de mamă”, referitor la impactul negativ al maternității asupra funcțiilor cognitive.

„În ciuda opiniei generale că viața de părinte are efecte distructive asupra creierului, descoperirile noastre sugerează exact contrariul. Provocările constante ale creșterii copiilor contribuie la întărirea și sănătatea creierului”, afirmă autorii cercetării.

Aproximativ 80% dintre mame experimentează modificări cognitive în perioada de adaptare la maternitate, însă aceste schimbări sunt temporare și nu indică o degradare. Ele pot fi considerate ajustări utile, un tip de „exercițiu” cerebral cu beneficii pe termen lung.

Research suggests that these transformations during motherhood resemble those seen during adolescence, both being crucial periods of neurobiological changes. Astfel, experiența parentală pare să sprijine dezvoltarea și sănătatea cerebrală pe termen lung.

Modificările cerebrale cauzate de viața de părinte

Cercetări recente au evidențiat modificări structurale importante în creierul matern. După naștere, arhitectura cerebrală se adaptează în zonele implicate în gândire și percepție socială, facilitând legătura cu copilul.

La tați, studiile preliminare sugerează o reducere de 1-2% a volumului cortical în regiunile asociate cu acceptarea și căldura parentală, o reconfigurare optimizatoare pentru noile responsabilități.

Aceste adaptări inițiale deschid calea către beneficii cognitive de lungă durată. De obicei, îmbătrânirea provoacă o scădere a conectivității în rețeaua somatomotorie, iar părinții manifestă un tipar invers, păstrând caracteristici ale unui creier mai tânăr.

Mecanismele de întinerire cerebrală

Phenomenon can be explained through the concept of “cognitive reserve” – a theory suggesting that certain life experiences protect the brain against age-related decline. Parenting presents a constantly stimulating and challenging environment that compels the brain to adapt over many years.

Cercetătorii au afirmat că solicitările cognitive constante întâlnite în creșterea copiilor contribuie la menținerea unei minți active pe termen lung. Această idee este susținută de studii pe animale, care dovedesc că expunerea la medii diverse îmbunătățește funcțiile cerebrale. Experiențele intense și variate din viața de părinte pot astfel sprijini sănătatea cerebrală odată cu înaintarea în vârstă.

Beneficiile pentru toți cei implicați în creșterea copiilor

Faptul că beneficiile cognitive sunt observate în mod similar atât în rândul femeilor, cât și al bărbaților, indică faptul că nu este vorba despre efectele biologice ale sarcinii, ci despre experiența îngrijirii copiilor.

„Experiența practică a creșterii copiilor, și nu sarcina, este factorul principal, având în vedere că observăm aceste efecte atât la mame, cât și la tați”, confirmă Avram Holmes.

Psihiatrul accentuează că această concluzie poate fi extinsă și la alte persoane implicate activ în îngrijirea copiilor. Astfel, bunicii, părinții adoptivi, educatorii din creșe și grădinițe, precum și asistenții maternali ar putea beneficia de aceleași avantaje neuronale.

Alternative pentru menținerea sănătății cerebrale

Cu toate că studiul subliniază avantajele cognitive ale creșterii copiilor, Edwina Orchard remarcă că îngrijirea copiilor nu reprezintă singura modalitate de a menține sănătatea cerebrală pe termen lung. Această observație este semnificativă pentru persoanele fără copii.

„Mediile profesionale complexe, educația superioară sau învățarea unei limbi străine pot îmbunătăți, de asemenea, creierul”, observă Orchard. Orice activitate care angajează intens creierul poate ajuta la protecția sa împotriva îmbătrânirii.

Cercetătorii în neurologie cognitivă au identificat diverse modalități prin care adulții pot obține o stimulare cerebrală similară cu cea oferită de creșterea copiilor:

• Profesioniștii din domenii care necesită soluționarea constantă a problemelor, precum cercetarea științifică, ingineria sau managementul de proiect, își antrenează rețele neuronale într-un mod similar cu părinții;
• Învățarea continuă, fie prin educație formală, fie autodidactă, susține activitatea cerebrală și încurajează formarea de noi conexiuni neuronale;
• Implicarea în activități sociale complexe și menținerea relațiilor interumane active asigură o stimulare cognitivă și emoțională care poate compensa lipsa interacțiunii părinte-copil.

Limitările cercetării

Este esențial să subliniem că studiul coordonat de Orchard și Holmes are limite metodologice. Cercetătorii nu pot stabili o relație cauzală directă între numărul de copii și modificările observate în creier. Factorii culturali, socio-economici și genetici pot influența atât decizia de a avea copii, cât și sănătatea cerebrală pe termen lung.

„Nu putem exclude ideea că anumite tipare de conectivitate cerebrală pot determina o predispoziție mai mare de a avea mai mulți copii”, recunosc cercetătorii. Astfel, rezultatul acestui studiu ar putea reflecta parțial caracteristici preexistente, nu doar efectele creșterii copiilor.

Holmes, Orchard și colegii lor recunosc necesitatea de a desfășura studii suplimentare pentru a investiga în profunzime mecanismele prin care rolul de părinte influențează creierul.