Înscrierea provizorie în tabelul definitiv de creanțe: aspecte practice

Conform previziunilor articolului 112 alineatul (3) din Legea nr. 85/2014, referitoare la măsurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, perioada maximă de observație nu trebuie să depășească 12 luni de la deschiderea procedurii. Deseori, acest termen nu este respectat din cauza timpului necesar pentru soluționarea contestațiilor legate de tabelul preliminar de creanțe.

Pentru a aborda această dificultate, legislația a introdus prin articolul 111 alineatul (6) un mecanism care permite întocmirea tabelului definitiv de creanțe în termenul de 12 luni, chiar și în cazul contestațiilor ce necesită o analiză mai aprofundată.

Textul legii menționat stipulează:

“Art. 111. – […] (6) Judecătorul-sindic va soluționa toate contestațiile odată cu termenul stabilit prin sentința de deschidere a procedurii pentru definitivarea tabelului de creanțe, inclusiv prin admiterea provizorie a acestora. Creanțele înscrise în mod provizoriu beneficiază de toate drepturile legale, exceptând posibilitatea de a încasa sumele destinate distribuirii, care vor fi păstrate în contul unic până la soluționarea finală a creanței.”

Astfel, articolul 111 alineatul (6) permite judecătorului-sindic să admită înscrierea provizorie a creanțelor contestate, sprijinind astfel întocmirea rapidă a tabelului definitiv și respectarea termenului pentru depunerea planurilor de reorganizare. Înscrierea provizorie conferă drepturi legale, inclusiv dreptul de vot, dar nu și dreptul de încasare a sumelor până la clarificarea definitivă a creanței.

În ciuda eficienței posibile a acestui mecanism, deseori se evită utilizarea sa în instanțe din cauza dificultăților interpretative legate de formulările legislației respective.

Astfel, ne propunem să examinăm principalele provocări întâmpinate în aplicarea acestor reglementări și să oferim clarificări utile.

Astfel, judecătorul-sindic este cel care decide despre înscrierea provizorie a creanțelor.

Singura excepție apare la alineatul (81) din articolul 102 și vizează creanțele fiscale, care pot fi trecute provizoriu în tabelul preliminar de către administratorul judiciar, în așteptarea soluționării contestației de către instanța de contencios administrativ.

Prin urmare, în alte situații, inițiativa administratorului judiciar sau lichidatorului de a face o înscriere provizorie este considerată nelegală.

Această concluzie a fost susținută de literatura de specialitate și de discuțiile purtate la întâlnirile președinților curților de apel, însă, în practică, se întâlnesc frecvent tabele în care se specifică că anumite creanțe au caracter provizoriu, ceea ce este, după cum afirmăm, incorect.

Mecanismul înscrierii provizorii nu trebuie confundat cu o alternativă la înscrierea condiționată, ci trebuie să fie văzut exclusiv ca un instrument pus la dispoziția judecătorului-sindic pentru a respecta termenul maxim de observație.

Această chestiune a fost abordată în cadrul întâlnirii președinților curților de apel din iunie 2016, concluzia fiind că “Judecătorul-sindic poate decide, din oficiu, înscrierea provizorie a creanțelor, fără a aștepta solicitările creditorilor.”

Astfel, judecătorul-sindic poate dispune măsurile provizorii, chiar și în lipsa unei solicitări din partea creditorilor, care, de regulă, vizează o înscriere definitivă pentru posibilitatea încasării.

Totodată, nu există temei pentru respingerea cererilor de înscriere provizorie ca fiind tardive, deoarece legislația nu impune un termen limită pentru aceste solicitări. Astfel, cererile de înscriere provizorie pot fi formulate până când se finalizează contestațiile legate de tabelul definitiv.

Conform articolului 111 alineatul (6), toate contestațiile trebuie soluționate simultan prin aceeași sentință, ceea ce corespunde principiului colectiv al procedurii de insolvență.

Instanțele au uneori impresia eronată că soluțiile referitoare la contestații pot fi adoptate înainte de definitivarea tabelului, evaluările corecte indicând că judecătorul-sindic ar trebui să se pronunțe asupra înscrierii provizorii concomitent cu soluționarea contestațiilor.

Solutionarea cererilor de înscriere provizorie înainte de contestații ar fi inutilă, dat fiind că întocmirea tabelului nu ar putea avea loc până la finalizarea acestora.

Interpretarea incorectă a legii a dus în practică la soluții absurde, cum ar fi respingerea cererilor de înscriere provizorie pe considerente de moment.

Cele două opinii doctrinare relevante afirmă, pe de-o parte, că instanța poate disjunge contestațiile care necesită administrarea de probe, iar pe de altă parte, că nu se pot disjunge contestațiile ce întârzie soluția.

Considerăm că este mai relevant ca instanța să se pronunțe asupra înscrierii provizorii odată cu soluționarea tuturor contestațiilor formulate.

În cazul în care unele contestații rămân nesoluționate, nu se va trece la întocmirea tabelului definitiv fără a include creanțele disputate.

Din textul legii nu reies procedurile exacte ce trebuie respectate în momentul în care judecătorul-sindic evaluează înscrierea provizorie, lucru care face ca foarte des deciziile să varieze.

Argumentele există pentru a susține că, în cazul contestațiilor ce necesită administrarea de probe complexe, instanța poate admite înscrierea provizorie fără a reglementa și alte condiții.

De asemenea, instanțele trebuie să evalueze creanța contestată folosind criterii de aparență. Este important ca existenta creanței să fie probată până la avansarea în etapa de expertiză.

În general, nu suntem de acord cu respingerile cererilor de înscriere provizorie doar pe bază de oportunitate, întrucât legislația nu le distinge.

Articolul 111 alineatul (6) stipulează clar că judecătorul-sindic poate admite înscrierea provizorie în cazul în care se solicită administrarea unui probatoriu complex.

Problema interpretării acestei măsuri legislative are repercusiuni semnificative în practică, judecătorul-sindic având doar două opțiuni: să aștepte soluționarea tuturor contestațiilor sau să decidă înscrierea provizorie pentru cele ce necesită o analiză complexă.

Această concluzie corespunde și cu articolul 112 alineatul (3) din lege, care încurajează clarificarea procesului înainte de expirarea celor 12 luni.

Instanța nu ar trebui să le lase nesoluționate contestațiile ce necesită probatoriu complex, fără a opta pentru înscrierea provizorie.

Judecătorul-sindic nu este obligat să opteze pentru înscrierea provizorie, dar aceasta devine necesară în cazul în care unele contestații rămân în așteptare.

Astfel, mecanismul de înscriere provizorie a fost conceput pentru a asigura că drepturile creditorilor sunt prezervate.

În concluzie, înscrierea provizorie nu interferează cu procedura de insolvență, având în vedere că creditorii respectivi nu pot încasă nimic până la soluționarea finală.

Soluția legislativă este echitabilă, respectând termenele și asigurând că niciun creditor nu suferă prejudicii până la stabilirea cuantumului creanței.

În final, vom evidenția că înscrierea provizorie reprezintă un instrument subutilizat în practică, având nevoie de clarificări legislative pentru a-i îmbunătăți aplicabilitatea.

Articol scris de Dan-Rareș RĂDUCANU, Senior Partner, și Irina TITORIAN, Associate, STOICA & ASOCIAȚII.