Reforma fiscală - element esențial pentru stabilitatea României. Lipsa credibilității poate duce la retrogradare. Analiză, studii de impact și recomandări

Reducerea deficitului bugetar reprezintă o provocare majoră, a afirmat Mugur Isărescu marți, subliniind această idee de mai multe ori.

„Ceea ce ne preocupă mai mult nu este cursul valutar, ci capacitatea de a finanța deficitul bugetar într-un mod constant. Provocarea va fi mare în perioada care urmează și depindem de încrederea investitorilor. Reducerea cheltuielilor nu se poate face rapid, cel mult putem trimite fonduri de la investiții. Este practic imposibil să reducem salariile sau să concediem lucrători în mod brusc. Asemenea idei sunt iluzorii!”, a declarat guvernatorul BNR, răspunzând la întrebările legate de problemele economice.

Modul în care abordăm această provocare va decide dacă România va rămâne un stat atractiv pentru investiții, conform agențiilor acreditate.

Agențiile internaționale oferă României un rating minim în categoria „investment grade”, ceea ce indică un risc moderat, dar în apropierea retrogradării către categoria „junk” (speculativă), în cazul deteriorării situației fiscale și politice, conform unei analize realizate de echipa de cercetare a BRD, condusă de economistul șef Florian Libocor.

Raportul, transmis investitorilor marți seara, evaluază posibilele efecte ale unei retrogradări a ratingului național și acțiunile necesare pentru stabilizarea piețelor.

Analiza echipei coordonate de Libocor este în concordanță cu mesajul transmis de Guvernatorul Isărescu, care a subliniat că ne așteaptă vremuri dificile.

Isărescu a precizat că simpla reducere a deficitului prin diminuarea cheltuielilor publice ar putea induce o recesiune: „Acest tip de reducere va avea implicații negative. Multe dintre cheltuielile esențiale pentru România – cum ar fi cele pentru sănătate și educație – sunt subfinanțate de ani, nu suprafinanțate. De asemenea, cheltuielile pentru apărare sunt greu de diminuat. Este o temă complexă!”.

În perspectiva sa, credibilitatea politicilor trebuie menținută pentru a asigura finanțarea necesară.

„Reducerea deficitului este un proces dificil, deoarece nimeni nu dorește să suporte povara costurilor. Modificarea distribuției acestor costuri este o chestiune complicată, de natură politică. Politicienii vor decide cum să implementeze treptat și sustenabil tăierile de cheltuieli sau creșterile de venituri, fără a intensifica tensiunile sociale, iar aceasta este o decizie destul de complicată!” a mai afirmat Isărescu.

Conform raportului coordonat de Libocor, posibilele consecințe ale unei retrogradări sunt semnificative și afectează toate segmentele economice, inclusiv firmele și populația. Primele efecte ar putea fi:

▪ Creșterea costurilor de împrumut, deoarece o evaluare negativă sugerează investitorilor un risc de credit mai mare pentru România, ceea ce se va traduce prin randamente mai mari pentru titlurile de stat și, prin urmare, România va avea de plătit dobânzi mai mari pentru împrumuturile interne și externe.

▪ O retrogradare ar putea crește costurile suplimentare și ar putea duce la excluderea României din anumite portofolii de investiții ale marilor investitori instituționali.

▪ Presiuni asupra monedei naționale, deja resimțite pe piața valutară, care ar putea intensifica costurile de import și genera inflație suplimentară.

▪ De asemenea, incertitudinea crescută în mediul de afaceri va afecta încrederea investitorilor privați și a companiilor internaționale, ceea ce va duce la o reticență în a investi în România.

▪ Autoritățile vor trebui să adopte măsuri susținute de consolidare fiscală, prin reducerea cheltuielilor și/sau majorarea veniturilor, ceea ce poate avea efecte sociale și economice negative pe termen scurt și mediu.

▪ Tensiuni pentru sectorul bancar din cauza percepției crescute a riscului de către investitorii internaționali.

Efectele asupra economiei

Impactul asupra creșterii economice

O evaluare negativă și posibile măsuri de austeritate fiscală (reducerea cheltuielilor publice sau creșterea impozitelor) ar putea reduce consumul intern și investițiile publice, care sunt două motoare importante ale creșterii PIB-ului. Incertitudinile economice ar putea determina investitorii și consumatorii să fie mai prudenți, astfel încât deciziile de consum și investiție ar putea fi suspendate, ceea ce ar încetini ritmul de creștere economică în anii următori.

Impactul asupra inflației

Dacă presiunea asupra leului conduce la deprecierea acestuia, costurile importurilor vor crește, alimentând inflația. Aceasta ar putea reduce puterea de cumpărare a populației și ar crea suplimentar presiuni asupra BNR, care ar putea renunța la măsurile de relaxare monetară în favoarea unora mai restrictive.

Guvernul va trebui să suporte costuri mai mari pe obligațiunile guvernamentale, ceea ce ar putea amplifica povara datoriei publice. De asemenea, va trebui să revizuiască politica fiscală pentru a reduce deficitul, ceea ce poate conduce la înghețarea salariilor în sectorul public, tăieri de subvenții sau întârzierea unor proiecte de investiții.

Întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri) care depind de finanțare externă vor avea acces mai limitat și mai costisitor la credite, afectând potențialul lor de expansiune.

Investitorii instituționali cu restricții de rating ar putea reduce expunerea la activele românești, influențând volatilitatea pieței de capital și determinând scăderea valorii anumitor acțiuni.

Băncile se vor confrunta cu majorări ale costurilor de finanțare, ceea ce ar putea influența rata dobânzii la creditele acordate clienților.

Unii agenți economici și cetățeni vor avea dificultăți în rambursarea creditelor, riscul de neperformanță crescând în rândul băncilor. De asemenea, IMM-urile vor experimenta un acces mai limitat la finanțare, iar creșterea dobânzilor le va mări costurile.

Investitorii internaționali ar putea evita piața românească din cauza riscurilor emergente. Proiectele planificate ar putea întârzia sau fi relocată în alte state vecine cu o percepție de risc mai scăzută.

O depreciere a leului va determina creșterea prețurilor bunurilor importate, afectând direct bugetul familiilor. De asemenea, măsurile de austeritate implementate de Guvern ar putea duce la reduceri de cheltuieli sociale sau majorări de impozite.

Scenariu de retrogradare a ratingului

Posibile ieșiri de capital din obligațiunile guvernamentale şi Bursa de Valori, deoarece fondurile mari nu vor putea investi în active considerate speculative.

Randamentele pentru obligațiunile guvernamentale ar crește, determinând rate ale dobânzii mai mari pentru datoria publică și o presiune majoră asupra deficitului.

Piața de capital ar putea înregistra o corecție severă datorită apetitului scăzut pentru risc din partea investitorilor.

Cursul de schimb ar putea suferi o depreciere rapidă, generând efecte inflaționiste și obligând BNR să mențină sau să crească ratele dobânzilor.

Austeritatea devine inevitabilă; sprijinul creditorilor internaționali devine o necesitate.

Accesul la finanțare guvernamentală va deveni problematic, în special în ceea ce privește piețele de împrumuturi. Statul ar fi nevoit să emită obligațiuni guvernamentale la dobânzi foarte mari sau să solicite asistență de la organizațiile internaționale.

Proiectele de investiții publice ar putea fi suspendate sau reduse drastic, în timp ce austeritatea va implica tăieri de cheltuieli, înghețarea angajărilor în sectorul public sau creșteri de impozite.

Sectorul bancar ar răspunde prin restricționarea creditării și majorarea cerințelor de eligibilitate. Costurile împrumuturilor în valută ar crește.

Investițiile străine directe ar putea scădea pe măsură ce România devine mai puțin atrăgătoare pentru investitori.

Există riscuri sociale tot mai mari din cauza măsurilor de austeritate, ce pot genera nemulțumiri și tensiuni.

Creditorii internaționali ar putea deveni o soluție necesară. Guvernul poate fi constrâns să negocieze un acord cu FMI pentru asistență financiară.

Studiu de caz - Retrogradări regionale sub gradul de investiții

Ungaria. Guvernul Orbán a implementat politici neconvenționale, inclusiv taxe pentru bănci. Problemele financiare au generat o scădere a investițiilor străine directe pe termen scurt, însă răspunsul guvernului s-a menținut popular prin măsuri populiste.

Croația. A fost nevoie de politici de austeritate pentru a reduce deficitul sub 3%, esențial pentru aderarea la UE. Au existat presiuni pentru a proteja cheltuielile sociale, în contextul unui climat economic greu.

Bulgaria a adoptat politici fiscale prudente, menținând un consens politic pentru menținerea deficitului scăzut și atragerea fondurilor UE.

România. Sub guvernul Boc, a fost negociat un acord de 20 miliarde euro cu FMI și UE, implementând măsuri severe de austeritate; rezultatul a fost nemulțumirea socială, dar în final, România a obținut un rating de investiții.

Grecia a traversat o criză profundă a datoriilor, necesitând intervenții internaționale, cu proteste constante și instabilitate socială.

Concluzie. Țările care au adoptat politici de consolidare rapidă și sprijin extern au reușit să-și îmbunătățească ratingul de credit în câțiva ani, în contrast cu cele care au ezitat, care au suferit ani de criză.

Plan de acțiune pentru România, riscuri și gestionarea acestora

Obiectivul principal este evitarea retrogradării sub ratingul de credit investițional, stabilizarea economiei prin măsuri fiscale și structurale. Politica fiscal-bugetară trebuie să asigure o reducere treptată a deficitului, fără a provoca recesiune sau tensiuni sociale.

Se impune un plan multianual de reducere a deficitului până la 3% din PIB, prioritar fiind suportul pentru investiții esențiale.

Politica monetară ar trebui să vizeze stabilizarea financiară și evitare scăderii dramatice a creditului privat.

Coordonarea strânsă între BNR și Guvern este crucială pentru a evita presiunile asupra leului.

Politica socială trebuie să protejeze grupurile vulnerabile pentru a susține coeziunea socială.

Comunicați public planul fiscal și justificați necesitatea ajustării bugetare.

Riscurile și modalități de gestionare

1. Riscurile politice: stabilitatea guvernamentală ar putea fi amenințată de aplicarea reformelor fiscale. Este crucial să se creeze un pact politic pentru a asigura continuitatea.

2. Riscurile sociale: tensiunile și protestele pot apărea în urma măsurilor de austeritate. Este necesară deschiderea unui fond transitoriu de asistență socială.

3. Riscurile economice: incertitudinile externe și utilizarea insuficientă a fondurilor europene pot influența clima economică. Diversificarea surselor de finanțare ar putea fi utilă.

4. Riscurile de implementare: pot apărea obstacole administrative, mai ales în ușurința absorbției fondurilor UE. Monitorizarea strânsă a politicilor este esențială.

5. Riscurile reputaționale: este crucială o comunicare clară cu piața internațională despre planurile de politici fiscale.

Plan de acțiune pe termen scurt și mediu

Obiectivul este diminuarea riscurilor și o tranziție lină către stabilizarea fiscală. Planul pe termen scurt vizează stabilizare macroeconomică rapidă.

Obiective pe termen scurt (3-6 luni)

Stabilizarea macroeconomică este prioritară, incluzând la aprobarea publică a unui plan fiscal multianual, transparența deciziilor și consultări urgente între părțile implicate.

Înghețarea cheltuielilor neesențiale și prioritizarea investițiilor strategice.

Negocieri preliminare cu instituțiile internaționale pentru asistență.

Obiective pe termen mediu (1-2 ani)

Reforma fiscală și creșterea colectării veniturilor, care includ digitalizarea ANAF.

Consolidarea structurală prin reorganizarea companiilor de stat în pierdere.

Implementarea de inițiative pentru investiții în infrastructură în parteneriate public-private.

Sustainabilitatea socială prin acorduri de partajare a costurilor și investiții străine.

Recâștigarea credibilității externe prin transparență și parteneriate internaționale.