Revigorizarea Greciei după criza economică

Dimitra Piagkou își aduce aminte cu ușurință de ziua din 2011 în care s-a confruntat cu falimentul. A urcat pe acoperișul clădirii sale și, în momentul critic, câinele său a intervenit și i-a salvat viața.

Afacerea ei din Atena a intrat în faliment și se confrunta cu datorii uriașe. În acea zi, banca intenționa să scoată casa la licitație.

Grecia traversa cea mai profundă recesiune dintre economiile dezvoltate în vremuri de pace. Piagkou nu mai avea nimic, în afară de câinii săi.

După acel incident, Piagkou a trăit pe o bancă într-un parc şi, la 74 de ani, nu beneficiază de pensie din cauza restanțelor fiscale, iar acum își câștigă existența vânzând ziare.

„Înveți să supraviețuiești chiar și fără nimic”, afirmă ea.

Povestea personală a lui Piagkou reflectă numeroasele tragedii care au avut loc în anii de criză economică și socială provovocate de datoriile suverane din Grecia.

Această lună marchează un deceniu de la un moment crucial în criza care a afectat piețele financiare globale și a amenințat unificarea economică a Uniunii Europene.

„Dacă Grecia ar fi ieșit din zona euro, ar fi fost sfârșitul monedei unice”, subliniază Pierre Moscovici, fost comisar european pentru politică economică.

În iulie 2015, grecii au votat împotriva planului de salvare internațional, sub influența guvernului populist. Prim-ministrul de atunci, Alexis Tsipras, și ministrul finanțelor, Yanis Varoufakis, au dorit să obțină condiții mai favorabile de la creditorii internaționali.

Strategia lor a dus Grecia aproape de o ieșire din zona euro, dar Tsipras a renunțat repede la poziția inițială, iar Varoufakis a dispărut.

În ultimul deceniu, Grecia a demonstrat o revenire remarcabilă, ieșind din programul de salvare, menținând disciplina fiscală și depășind ratele de creștere ale altor economii dezvoltate.

„Am pierdut aproape 25% din PIB și eram foarte aproape de un colaps total”, afirmă prim-ministrul Kyriakos Mitsotakis. „Dar redresarea noastră este un exemplu de reziliență a societății.”

Reformele implementate în urma crizei au schimbat dramatic soarta Greciei, iar zona euro a fost, de asemenea, afectată prin consolidarea structurii acesteia.

Totuși, provocările rămân. PIB-ul pe cap de locuitor al Greciei se află încă la 70% din media UE, iar problemele de productivitate persistă.

Uniunea Europeană nu dispune de o uniune bancară robustă și de un buget destul de mare pentru a gestiona eventuale șocuri economice. Fostul președinte al BCE, Mario Draghi, a avertizat că blocul ar putea suferi o „agonie lentă” fără investiții semnificative.

„Grecia s-a îmbunătățit, însă nu s-a transformat suficient. De asemenea, zona euro încă se confruntă cu deficiențe care limitează creșterea”, afirmă Thomas Wieser, fost oficial european.

Grecia a devenit rapid vulnerabilă în urma crizei financiare din 2010, având deficiențe structurale majore și un deficit public semnificativ.

„Criza a fost generată de minciuni în contabilitate”, afirmă Marco Buti, un fost oficial al CE. „Acest lucru a dus la o profunda criză de încredere.”

Grecia a necesitat trei planuri de salvare în opt ani, cu măsuri repetate de austeritate.

Drumul către recuperare a început cu probleme serioase.

Primul program de salvare a fost implementat în grabă în 2010, bazându-se pe intervenții FMI fără a lua în calcul contextul unei uniuni monetare.

Acesta a fost recunoscut, inclusiv de oficialii greci, ca fiind defectuos, impunând obiective fiscale nerealiste și lăsând întreaga povară asupra Greciei, afirmă George Chouliarakis, fost oficial guvernamental.

Economia greacă a suferit un declin de 26% între 2008 și 2013, cu un șomaj care a atins 28%.

„Impactul a fost devastator”, remarcă Kostas Kalaitzakis, partener în arhitectură. „A fost o perioadă dramatică.”

Babis Ioannou, partener de afaceri, a fost nevoit să concedieze 30 dintre angajații săi și să se bazeze pe economiile personale pentru a supraviețui.

Grecia a început să-și revină economic atunci când Tsipras a ajuns la putere în 2015, cu un angajament de a renegocia acordurile cu creditorii.

Varoufakis și echipa sa au crezut că aceasta le oferea o poziție de negociere favorabilă cu creditorii.

Varoufakis a pierdut rapid încrederea colegilor din zona euro.

„Modul său de negociere nu a fost eficient”, spune Moscovici. „A avut o abordare narcisistă și nu a fost deschis la compromis.”

Varoufakis și Tsipras nu au dorit să acorde interviuri.

În iunie 2015, Tsipras a convocat un referendum pentru a obține sprijin popular pentru planul de salvare.

„Fără un referendum, ar fi fost greu să se ajungă la un compromis acceptabil”, comentează Euclid Tsakalotos.

Tsakalotos, care a preluat ministerul de finanțe, spune că noul acord a avut condiții mai favorabile.

Cu toate acestea, mulți oficiali contestă acest lucru, spunând că administrarea Tsipras a dus la costuri mari fără beneficii semnificative.

În această perioadă, băncile au fost închise, iar economia a intrat din nou în recesiune.

În același timp, tinerii greci educați căutau oportunități mai bune în străinătate.

Guvernul Tsipras a implementat termenii celui de-al treilea plan de salvare.

A fost necesar să se „demonstrăm îmbunătățiri” pentru a convinge investitorii, afirmă Chouliarakis. Economia s-a stabilizat, iar Grecia a revenit pe piețele financiare în 2017.

Sub guvernul de centru-dreapta din 2019, economia a accelerat creșterea, obținând un surplus primar de 4,8%.

„Suntem acum într-o poziție mai favorabilă decât în 2019, dar mai sunt multe de realizat”, adaugă Mitsotakis.

Guvernul a eficientizat sectorul public și a redus evaziunea fiscală.

De asemenea, a îmbunătățit sectorul bancar și a revizuit Corporația Publică de Energie.

Cu un sprijin de la UE, creșterea PIB-ului Greciei a depășit recent majoritatea țărilor europene.

De asemenea, Atena a dezvoltat un sector tehnologic în expansiune, impulsionat de fonduri internaționale.

Investitorii locali au început să-și direcționeze fondurile către economia națională, ceea ce era inedit cu câțiva ani în urmă.

În urma crizei, ISV-ul lui Ioannou a ajuns din nou la nivelurile de dinainte de criză.

Cu toate acestea, investițiile ca procent din PIB rămân sub media UE, iar Grecia se confruntă cu un deficit net de investiții semnificativ.

Un mare proiect Microsoft de construire a centrelor de date în Atena nu este încă finalizat.

„Așteptările față de acest proiect au fost uneori mai mari decât realitatea”, declară Theodosis Michalopoulos.

Productivitatea în Grecia este semnificativ sub media UE, ceea ce ridică semne de întrebare cu privire la competitivitate.

Reformele în educație, justiție și administrație publică au fost insuficiente. „Am ratat o oportunitate importantă”, afirmă Nikos Vettas.

Potrivit lui Chouliarakis, prosperitatea de dinainte de criză rămâne un obiectiv departe de a fi atins.

„Trebuie să avem o creștere de 1% mai mare decât restul UE timp de 15 ani pentru a recupera ceea ce am pierdut”, afirmă el.

Criza din Grecia a transformat nu doar țara, ci și Uniunea Europeană.

Pe măsură ce deteriorarea a afectat mai multe state, UE a fost nevoită să creeze un fond de salvare permanent.

Această criză a adus și reforme în modul de gestionare al băncilor aflate în dificultate.

În timpul pandemiei din 2020, lecțiile învățate din criza Greciei au subliniat importanța unui fond de redresare.

Însă, încă lipsim de un buget semnificativ sau de un mecanism de compensare a șocurilor financiare.

„Băncile au devenit tot mai naționale, având nevoie de o uniune bancară reală,” susține Luis Garicano.

Buti atrage atenția asupra modului în care deciziile europene sunt influențate de amintirile crizei din Grecia.

Consecințele acestui model se resimt încă în Grecia.

Peste o treime dintre greci sunt expuși riscului de sărăcie sau excluziune socială. Piagkou încă se confruntă cu datorii mari, dar, datorită ajutoarelor primite, și-a găsit un adăpost.

„Grecia a forțat zona euro să se adapteze, dar am plătit un preț foarte mare”, afirmă Stournaras.