Omul sintetic
La finalul anului 2023, Institutul Weizman din Canada a publicat un articol în revista Nature anunțând că a reușit să creeze un model complet al unui embrion uman, realizat exclusiv din celule stem cultivate în laborator, obținute din mostre de piele. Acesta a fost crescut în afara uterului până în ziua a 14-a, având toate structurile și compartimentele caracteristice ale acestei etape, inclusiv placenta, sacul vitelin și sacul corionic, precum și alte țesuturi necesare pentru dezvoltarea eficientă a modelului.
Echipa de cercetare subliniază faptul că conglomeratele celulare derivate din celule stem, utilizate în studii anterioare, nu sunt considerate modele realiste ale unui embrion uman, din cauza lipsei caracteristicilor definitorii ale unui embrion post-implantare. Acestea nu includeau tipuri esențiale de celule necesare pentru dezvoltarea embrionului, cum ar fi cele care formează placenta și sacul corionic, și nu aveau organizarea structurală specifică embrionului, neavând capacitatea de a avansa în stadiile de dezvoltare.
Dacă ar fi fost posibil să se înfrunte dilemele etice, și dacă ar fi existat un uter artificial, care este tot mai aproape de a deveni realitate, cercetătorii ar fi putut produce o ființă umană sintetică.
Scopul declarat al cercetării a fost deschiderea unor noi direcții de studiu în domeniile infertilității, testării medicamentelor și creării de țesuturi pentru transplant. Aceasta ar putea ajuta oamenii de știință să înțeleagă săptămânile inițiale ale dezvoltării embrionare, deoarece prima lună de sarcină este crucială, iar restul de opt luni constă în dezvoltarea a ceea ce a fost format inițial.
Este important să analizăm implicațiile juridice ale acestor descoperiri științifice.
Primul aspect important este că embrionul nu a fost creat din material biologic reproductiv și reprezintă, din punct de vedere juridic, o formă de clonare.
Clonarea umană este un subiect controversat, referindu-se la crearea unei copii identice genetic a unei persoane. Cuvântul este folosit în general pentru a descrie clonarea umană artificială, care implică reproducerea celulelor și țesuturilor umane, neavând legătură cu nașterea naturală a gemenilor identici. Dezbaterile pe acest subiect s-au concentrat pe două direcții: clonarea terapeutică și clonarea reproductivă.
Susținătorii clonării terapeutice consideră că este o necesitate pentru generarea de țesuturi și organe necesare tratamentului pacienților care nu ar putea beneficia de transplanturi, eliminând astfel necesitatea medicației imuno-supresoare și efectele îmbătrânirii. Cei favorabili clonării reproductive susțin că persoanele care nu pot procrea ar trebui să aibă acces la această tehnologie.
Opoziția față de clonarea terapeutică se concentrează pe statutul celulelor stem embrionare, având legături cu dezbaterea privind avortul. Criticile se bazează pe ideea că embrionii merită protecție de la momentul concepției, datorită apariției unei entități umane unice. Astfel, distrugerea embrionilor în scopuri de cercetare nu este justificabilă.
Unii critici ai clonării reproductive se îngrijorează că tehnologia nu este suficient de avansată pentru a fi sigură, așa cum a afirmat Asociația Americană pentru Avansarea Științei în 2014. De asemenea, se teme de potențialele abuzuri ale tehnicii, care ar putea conduce la generarea de indivizi ale căror organe și țesuturi ar putea fi recoltate împotriva voinței lor.
Clonarea reproductivă este interzisă legal în majoritatea țărilor, lucru care se referă la procesul de a duce până la capăt nașterea unei ființe umane dintr-un embrion artificial creat, în timp ce clonarea terapeutică este legală în multe state.
În ciuda existenței unei declarații UNESCO din 1997, care solicită respectarea demnității umane, precum și a unei declarații ONU din 2005 ce cere reglementări naționale împotriva clonării umane, nu există un consens global pe acest subiect.
Pe 29 noiembrie 2022, Parlamentul European a respins o propunere de interzicere a clonării umane cu 316 voturi pentru și 37 împotrivă. Euro-deputatul Francesco Fiori a solicitat o nouă legislație, subliniind necesitatea unei decizii rapide asupra regulilor de interzicere a acestor practici.
Revenind la aspectele legale, există riscul ca progresele științifice să conducă la utilizări care depășesc scopul inițial, având în vedere că la momentul declarațiilor ONU, clonarea reproductivă era o idee teoretică, iar acum s-a transformat într-o posibilitate practică.
Embrionii creați din celule stem nu ar avea părinți sau rude. S-ar ridica întrebări legate de proprietatea asupra acestora: ar fi considerați proprietate a corporației care a dezvoltat tehnologia sau ar putea donatorii să revendice produsul creat din ADN-ul lor?
Fără îndoială, viitorul aparține transumanismului și creației de ființe umane sintetice care nu au strămoși sau rădăcini, lăsând deschisă întrebarea despre protecția lor. Oricine ar putea fi replicat din celule, cu sau fără consimțământ.
Ce se va întâmpla cu aceste ființe? Vor deveni animale de laborator, cetățeni sau vor avea identitate? Vor beneficia de aceleași drepturi ca noi? Cine va decide destinele lor?
În concluzie, observațiile lui Yuval Noah Harari devin o realitate: „Ființele umane sunt acum animale piratabile!”
Articol semnat de Victor Dobozi (vdobozi@stoica-asociatii.ro), Senior Partner, STOICA & ASOCIAȚII.
Articol susținut de STOICA & ASOCIAȚII
