„Nu putem accepta aceste decizii luate în acest mod. Înțelegem gravitatea situației bugetare, dar refuzăm să aprobăm acest set de măsuri”, afirmă peste 130 de profesori din învățământul preuniversitar.

„Nu putem accepta aceste decizii luate în acest mod. Înțelegem gravitatea situației bugetare, dar refuzăm să aprobăm acest set de măsuri”, afirmă peste 130 de profesori din învățământul preuniversitar.

Cadrele didactice au cea mai bună cunoaștere a realităților din teren și constituie un partener valoros pentru găsirea căilor corecte și etice în implementarea măsurilor, având în vedere drepturile și nevoile fundamentale ale elevilor, susțin membrii comunității MERITO, care reunește în prezent peste 130 de profesori recunoscuți și parteneri din învățământul public, sprijiniți de antreprenori și experți din ONG-uri din domeniul educației.

Profesorii propun o evaluare și observații referitoare la:

  • mecanismele de decizie și comunicare a măsurilor propuse;
  • principiile fundamentale ale sistemului educațional, care par a fi neglijate de aceste măsuri;
  • efectele reale ale măsurilor propuse asupra calității procesului educațional (Anexa 1 din scrisoare);
  • o imagine de ansamblu asupra responsabilităților cadrelor didactice, afectate de aceste măsuri (Anexa 2 din scrisoare);

Observațiile profesorilor sunt susținute de experiența lor de practicieni, de studii și analize dedicate, precum și de consultările cu colegii din domeniu.

Această scrisoare nu este o cerere de ajutor sau o invitație tardivă la dezbatere. Este o mărturie, un semnal și o responsabilitate asumate. Nu ne sfiim să atragem atenția opiniei publice asupra impactului măsurilor fiscale propuse asupra calității educației în România! Acest lucru nu este doar pentru noi, ci pentru ceea ce riscă să fie pierdut pe termen lung: încrederea că educația poate deveni o prioritate reală în România.

În ultimii ani, sistemul educațional românesc a fost expus constant unor decizii luate fără consultarea efectivă a celor direct implicați – profesori, directori, elevi, părinți, administrații locale și experți din domeniu. Reorganizările, modificările de curriculum, reducerile bugetare și măsurile urgente par a fi fost dictate unilateral, fără legătură cu realitatea sistemului educațional. Absenta unei consultări adecvate afectează atât încrederea în instituțiile responsabilizate pentru educație, cât și calitatea educației oferite.

Este evident pentru cei care analizează datele economice că educația nu generează un deficit bugetar, dimpotrivă, aceasta a fost constant subfinanțată. Este important să menționăm că prevederile legii referitoare la finanțare au fost întotdeauna amânate, iar învățământul este din nou primul afectat de tăieri.

Cu toate că la nivel guvernamental există presiuni pentru diminuarea cheltuielilor, responsabilitatea cadrelor din educație este să colaboreze eficient cu specialiștii pentru a evalua măsurile ce pot fi implementate astfel încât să aibă efecte benefice pe termen mediu și lung.

În absența acestei colaborări, dispar dezbaterile constructive și gândirea critică, esențiale pentru elaborarea unor măsuri economice eficiente și pentru o direcție corectă în educație.

Nu putem fi de acord cu deciziile adoptate în acest context și în acest mod. Înțelegem gravitatea situației bugetare, dar refuzăm să acceptăm un pachet drastic de măsuri care subestimează semnificația și scopul educației pentru copiii din România.

Acest apel public este cu atât mai relevant cu cât raportul QX al Ministrului Educației nu face referire la marile dezechilibre economice ce ar justifica măsuri drastice în educație. Raportul indică, de asemenea, probleme importante legate de subfinanțare și resursa umană insuficientă și demotivată, propunând soluții precum profesionalizarea resurselor umane prin formare continuă de calitate, salarii motivante și un proces de recrutare competitiv. Cu toate acestea, măsurile sugerate actualmente sunt în contrast cu aceste recomandări și par a fi strict contabile, fără o legătură reală cu realitatea din teren și nevoile elevilor. Credem că educația poate contribui la redresarea și reconstrucția societății, dar nu în acest mod.

  • În aceste circumstanțe, simțim că avem o responsabilitate morală față de elevii și părinții lor, colegii și profesia noastră: aceea de a evidenția public atât efectele reale ale măsurilor propuse, cât și o imagine de ansamblu asupra responsabilităților cadrelor didactice afectate. Măsurile par, de asemenea, să ignore principii fundamentale ale educației, precum:
  • Echitate și acces egal la educație de calitate: toți elevii au dreptul la șanse egale și la acces la o educație bună, indiferent de proveniență sau nevoi.
  • Menținerea calității: fiecare elev are dreptul la o educație de calitate, ceea ce implică evitarea supraaglomerării claselor, fuziuni de clase sau școli, și respectarea normelor de sănătate publică.
  • Remunerație corectă: fiecare angajat are dreptul la o plată corectă pentru munca sa, garantând atragerea și păstrarea profesioniștilor în educație.
  • Management eficient adaptat: soluțiile trebuie să fie personalizate pentru fiecare unitate de învățământ, implicând consultarea tuturor actorilor relevanți înainte de a lua decizii majore.
  • Planificare realistă: orice schimbare în educație trebuie să fie bine gândită, având în vedere resursele necesare pentru aplicarea efectivă a deciziilor.

Vezi aici scrisoarea integrală a profesorilor Merito.

Recomandari
Show Cookie Preferences