„Descurajații”: Orașul celor 150.000 de muncitori care au renunțat la căutarea unui loc de muncă

Populația României continuă să scadă, iar acest lucru este evident pe piața muncii. Această diminuare se datorează și existenței lucrătorilor „descurajați”, care au încetat să caute un loc de muncă după ce au îndurat luni sau chiar ani de zile fără succes. În ultimele cinci ani, acest număr a crescut pentru toate grupele de vârstă, fiind cei mai afectați cei cu vârste între 45 și 54 de ani.

Conceptul de „descurajare” depășește sfera unei simple stări emoționale și reprezintă un termen oficial utilizat de Institutul Național de Statistică, având în vedere că aproximativ 150.000 de români apți pentru muncă ar putea forma un oraș de dimensiuni medii dacă s-ar aduna într-un singur loc.

Astfel, deși rata șomajului raportată de INS este în scădere, este important de menționat că mulți români au renunțat să mai trimită CV-uri și au abandonat căutările de locuri de muncă.

„Am ajuns la concluzia că întreaga mea carieră s-a terminat”

Dan Plopeanu, absolvent de master în design grafic, a deținut o mică firmă de creație cu 4-5 clienți internaționali. Însă în ultimii ani, doi dintre clienții săi au fost preluați de multinaționale, iar contractele sale nu au fost reînnoite. Acum, având peste 45 de ani, Dan se gândește să renunțe la angajați, deoarece micile comenzi le poate prelua singur, pentru a-și menține o parte din venitul de odinioară.

Compania sa a depus oferte de colaborare la zeci de întreprinderi locale, fără a primi însă răspuns.

Nu se poate pensiona, dar nici nu vede vreo oportunitate pe actuala piață a muncii din România.

„Mă îndoiesc de abilitățile mele. Am ajuns la concluzia că întreaga mea carieră s-a terminat. Companiile din domeniul meu caută fie angajați bine plătiți, fie se descurcă cu ajutorul tehnologiei. Ceea ce este evident este că nu par să aibă nevoie de oameni reali”, afirmă el.

Lucrătorii descurajați ca Dan nu sunt singurii care dispar de pe piața muncii, dar informațiile despre acești indivizi și situațiile lor sunt limitate.

„Se pare că oamenii fac diverse compromisuri până ajung la vârsta oficială de pensionare”, spune un psiholog.

Din păcate, datele disponibile nu indică dacă și câți români au polițe de asigurare în caz de pierdere a locului de muncă.

Reinventarea profesională

Învățământul reprezintă un alt factor care îi îndepărtează pe oameni de la căutarea unui loc de muncă, iar întoarcerea la studii nu este o opțiune atractivă pentru cei mai în vârstă.

„Am aplicat cu nenumărate CV-uri, le-am personalizat, dar nu am avut succes. Chiar dacă feedback-ul era bun referitor la abilitățile mele, în etapele următoare nu mai eram contactat”, spune Andrei Marinescu, absolvent de Litere.

La 44 de ani, Andrei a apelat la părinți pentru a finanța un curs de electrician. El speră ca anul viitor să-și deschidă propria afacere, având în vedere că există o cerere pentru electricieni competenți. Recunoaște că colegii săi de curs ar putea fi mai tineri, ceea ce îl face să se simtă inconfortabil, dar rămâne optimist: „Un robot nu îmi va lua locul!”, se laudă Andrei.

Un cerc vicios al angajării

După o anumită vârstă, persoanele ajung să fie ignorate de recrutori, conform afirmațiilor acestora.

„Nimeni nu își dorește angajați seniori. Instinctiv, angajatorii preferă candidați tineri, chiar dacă aceștia nu au experiență. Dacă într-o companie există prea multe persoane în vârstă, interacțiunile sunt limitate, iar atmosfera devine apăsătoare, afectând și productivitatea. În general, angajatorii ezită să recruteze oameni care au depășit 50 de ani.”

Cei care se confruntă cu șomajul la această vârstă trebuie să fie conștienți că găsirea unui nou loc de muncă va fi mai dificilă. Mulți intră într-un cerc vicios: constatând că nu sunt angajați, devin frustrați și amenință că vor reclama angajatorii pentru discriminare.

Un alt angajator, care a dorit să rămână anonim, a menționat: „Vă împărtășesc experiența noastră: angajăm exclusiv persoane calificate. Colaborăm cu o firmă de resurse umane pentru a evalua candidații prin teste și interviuri detaliate. Problema cu angajarea persoanelor mai în vârstă este că:

• Au diploma, dar nu dispun de competențele necesare. Au pretenții salariale prea mari comparativ cu ceea ce sunt dispuși să ofere. Refuză să facă deplasări și, în general, nu doresc să depună efort; se așteaptă să fie remunerate bine fără să muncească.

În concluzie, se pare că realitatea pe piața muncii le scapă. Preferăm să angajăm tineri cu vârsta între 20 și 35 ani și să le oferim training.”, concluzionează Lorenzo.