REPORTAJ: O româncă stabilită în Franța, despre cariera de succes în chirurgia oncologică și decizia de a nu se mai întoarce în țară: „Pacientul nu e lăsat niciodată pe cont propriu”

Acum 15 ani, Olivia Sgarbură a părăsit România ca medic rezident în căutarea oportunităților de învățare și dezvoltare profesională. La 43 de ani, astăzi este una dintre cele mai recunoscute figuri în chirurgia oncologică din Europa.

• Jurnaliștii Elena Stancu și Cosmin Bumbuț (Teleleu.eu) au petrecut șase ani călătorind cu autorulota prin Europa pentru a documenta viețile comunităților românești din diaspora. Diaspora românească, subiect intens discutat în ultimele alegeri, este din nou activă în procesul electoral, votând pentru alegerile prezidențiale.

Am intrat împreună cu Olivia Sgarbură, medic chirurg oncolog și cercetătoare la Universitatea din Montpellier, în blocul operator de la Institutul Regional de Cancer din Montpellier. Planuim o intervenție chirurgicală complexă pentru un colangiocarcinom intrahepatic la un pacient de 78 de ani.

Olivia Sgarbură, specializată în chirurgie oncologică, carcinomatoză peritoneală și chirurgie robotică, a urmat mai multe programe postuniversitare atât în Franța, cât și în România. Deține expertiză în tratamente moderne pentru cancer, inclusiv HIPEC și PIPAC.

Vicepreședintă a Societății Francofone de Oncologie Chirurgicală și activă în numeroase organizații internaționale, Olivia a condus proiecte de cercetare despre tratamente inovatoare pentru metastazele peritoneale, publicând peste 100 de articole științifice în domeniu.

Olivia tratează sute de pacienți anual, operând aproximativ 70 de cazuri de carcinomatoză pe lângă intervențiile hepatice. Durata unei operații poate varia de la 10 la 12 ore, unele intervenții întinzându-se chiar de la 9 dimineața până la miezul nopții, iar meseria de chirurg este extrem de solicitantă.

Pe lângă activitatea clinică, Olivia participă la formarea viitorilor chirurgi oncologi și este implicată în cursuri internaționale de specialitate HIPEC și PIPAC, fiind invitată frecvent la congrese internaționale.

„Fii serioasă, tu vrei chirurgie!”

Olivia a absolvit Universitatea de Medicină și Farmacie Carol Davila din București în 2006, obținând o bursă de merit, și a urmat și studii în Psihologie. Aceasta vorbește fluent mai multe limbi străine, inclusiv franceză, engleză și spaniolă.

De-a lungul studiilor, a realizat traduceri și a predat legislația medicală, considerând că este esențial ca viitorii medici să înțeleagă contextul profesional. A efectuat practică în spitale din Italia și Spania, iar în anul trei a câștigat o bursă europeană pentru Universitatea de Medicină din Paris.

O întâlnire decisivă a avut loc la Barcelona, unde un profesor de renume internațional i-a schimbat perspectiva asupra chirurgiei. Olivia a participat la un transplant hepatic în anul V de facultate, chiar și în fața descurajărilor din țară.

Deși a întâmpinat critici legate de alegerea chirurgie generale ca femeie, Olivia a decis să se focuseze pe specialitatea dorită, și, după rezidențiat la Institutul Fundeni din București, a fost acceptată la un prestigios institut de chirurgie din Franța.

„În România, pacientului îi era greu să răzbată”

În 2013, Olivia a început să lucreze la Institutul Regional de Cancer din Montpellier, unde a beneficiat de un mediu propice dezvoltării profesionale. Aceasta a decis să rămână în Franța datorită sistemului care sprijină pacientul.

Un aspect important pe care l-a învățat este abilitatea de a spune „Nu”, un lucru adesea ignorat în sistemele de sănătate ierarhice. Olivia a reflectat asupra impactului culturii asupra interacțiunilor din cadrul echipelor medicale.

Anticiparea nevoilor pacienților a fost un alt lucru notabil, ea subliniind cum respectul acordat intimității pacienților creează o experiență mai umană în cadrul actului medical.

În Franța, pacienții primesc asistență continuă în parcursul lor medical, spre deosebire de România, unde adesea au fost lăsați să se descurce singuri.

„Nu toată lumea vrea să știe în cât timp”

Olivia subliniază importanța confortului pacienților, menționând tehnici de relaxare precum hipnoza pentru a-i pregăti psihologic înainte de intervenții.

Conceptul de pacient-partener creează o relație mai proactivă între medic și pacient, permițând pacienților să se exprime în ceea ce privește tratamentele dorite.

Olivia consultă pacienți din România care vin în Franța cu formularul S2, observând că aceștia întâmpină dificultăți în navigarea sistemului medical.

Olivia se consideră norocoasă să aibă acces la poveștile și experiențele pacienților săi, folosindu-și cunoștințele din psihologie pentru a îmbunătăți comunicarea.

Aceasta recunoaște că nu toți pacienții doresc să cunoască detalii despre evoluția bolii lor, arătând că fiecare individ reacționează diferit la informații despre sănătate.

„Oh, e limba română!”

Iris, fiica Oliviei, s-a născut în 2015, iar Olivia a reușit să se întoarcă rapid la activitățile sale profesionale datorită sistemului de îngrijire din Franța.

De-a lungul anilor, Iris a avut ocazia de a călători și a experimenta diverse culturi, având parte de o educație variată.

Familia vorbește română acasă, menținându-și astfel legătura cu cultura română, în vreme ce Iris se adaptează la viața din societatea franceză.

Olivia își propune să-și aducă fiica în România anual, pentru a-i oferi o legătură cu rădăcinile sale.

Iris urmează o școală catolică, reprezentând o diferență față de copilăria Oliviei în România, unde disciplina era un aspect central al educației.

Momentul când Iris a realizat că limba română este parte din identitatea sa a fost emoționant pentru Olivia.

„Îmi place să aparțin fără a fi suveranistă”

Olivia își înfrumusețează locuința cu artă românească, păstrând legătura cu tradițiile și cultura sa.

Identitatea sa este europeană, iar Olivia exprimă un sentiment puternic de apartenență față de continent.

Aceasta își împărtășește cultura cu prietenii, recomandând filme românești și cărți, participând activ la viața politică românească.

Olivia nu simte discriminare din cauza originii sale, dar recunoaște că a avut parte de situații neplăcute în trecut.

Viața sa în Franța a adus schimbări pozitive, iar Olivia apreciază oportunitățile de a explora diverse activități culturale.