De ce nu reușim să avem o țară modernă: problema nu sunt doar bunurile materiale
Istoria României este marcată de numeroase „proiecte de țară” ambițioase și modernizări incomplete, începând cu 1848 și continuând până la integrarea în Uniunea Europeană din 2007. Deși fiecare dintre aceste inițiative s-a bucurat de succese parțiale, esența lor a fost că niciuna nu a reușit să finalizeze eficient transformarea dorită, lăsând mereu aspecte importante neterminate. Acest fenomen poate fi comparat cu o afecțiune tratată incorect, având reveniri periodice după perioade mai lungi de timp. Profesorul de relații internaționale Bogdan Naumescu discută această problemă într-un articol recent.
Etapele majore ale modernizării României au avut ca scop ridicarea țării din sărăcie și înapoiere, caracteristice celor de la marginea imperiilor. Totuși, România a rămas în continuare la periferia geopolitică, având adesea un picior în interior și unul în afară.
Ceea ce a afectat fundamentul modernizării nu au fost bunurile de consum, precum hainele sau automobilele, ci calitatea educației și a resursei umane. De aici s-au pierdut bătăliile. Societatea românească are un procent reduse de oameni educați și responsabili, în comparație cu o majoritate marcată de ignoranță, violență, iresponsabilitate și probleme precum abandonul școlar și corupția.
Faptul că ne asumăm, superficial, identitatea de creștini nu contribuie pozitiv, ci mai degrabă ne descalifică în fața valorilor europene. Extremismul, xenofobia și naționalismul retrograde riscă să diminueze realizările autentice ale creștinismului. Se conturează o idee greșită că modernizarea ar fi incompatibilă cu ortodoxia.
Majoritatea inițiativelor de modernizare au atins inclusiv succesul economic și tehnologic, însă acestea și-au pierdut avântul după aproximativ 25-30 de ani post-implementare. În afară de perioada comunistă, alte încercări de modernizare au fost pași concreți în direcția politicilor avansate. Totuși, în domeniile social, educațional și cultural toate au eșuat, pierzând sprijinul populației și concentrându-se doar asupra bunăstării unor elites.
Fundamentele problemelor sistemice
O eventuală nouă modernizare a României ar trebui să plece de la valori și optiuni educaționale, acestea fiind rădăcina problemelor noastre. Situația actuală este una critică.
Care sunt etapele importante în procesul de modernizare al României?
Factori care ne trag înapoi
Modernizările incomplete au avut un impact negativ asupra progresului. Resursa umană calitativă este limitată, iar cinismul, neglijența și inechitatea sunt prezente în toate straturile sociale. Schimbările din sistemul educațional au adus un deficit în formarea adecvată a tinerelor generații.
Mulți din conducerea sistemului s-au dovedit a fi oameni de proastă calitate, în special din punct de vedere moral. Selecția celor care pot ocupa funcții de conducere este deficitară. Pierderea legăturii cu poporul în deceniile anterioare, în căutarea indelungată a succesului personal, a dus la divizarea societății în „trei Românii politice,” iar prezența urii și a frustrării este din ce în ce mai vizibilă.
Aceasta este situația actuală. Nu există certitudini privind timpul rămas pentru politicieni și cetățeni deopotrivă. Poate că istoria a fost deja decisă, sau poate că putem vindeca societatea, aducând lumină și încredere în comunitățile care au cea mai mare nevoie de suport.
Următoarele alegeri parlamentare din 2028 sunt esențiale. Dacă vom reuși să depășim criza actuală, să ne angajăm să sprijinim generațiile care intră acum în sistemul educațional.
Articol publicat inițial pe Contributors.
