O nouă metodă de evaluare a greutății: Indicele de Rotunjime Corporală (IRC) devansează IMC în estimarea riscurilor pentru sănătate

Indicele de masă corporală (IMC) a fost un instrument fundamental în cercetare și medicină pentru a clasifica indivizii în diverse grupe de greutate, cu scopul de a evalua riscurile asociate obezității. Totuși, acest parametru simplu, ce măsoară raportul dintre înălțime și greutate, nu reflectă complet compoziția corporală și distribuția grăsimii.

Recent, cercetătorii au propus Indicele de Rotunjime Corporală (IRC), un instrument ce oferă o estimare mai precisă a riscurilor pentru sănătate, printr-o evaluare detaliată a distribuției grăsimii corporale. Spre deosebire de IMC, care se bazează doar pe înălțime și greutate, IRC include și măsurătorile taliei și șoldurilor.

IMC a fost inițial dezvoltat în secolul al XIX-lea și a devenit un standard în 1980 pentru estimarea procentului de grăsime corporală și clasificarea greutății. Calculul IMC se realizează prin împărțirea greutății (în kilograme) la pătratul înălțimii (în metri).

IMC este folosit pentru a încadra persoanele în diverse categorii de greutate, astfel contribuind la evaluarea riscurilor de probleme medicale asociate obezității:

• Subponderal: IMC mai mic de 18,5
• Greutate normală: IMC între 18,5 și 24,9
• Supraponderal: IMC între 25 și 29,9
• Obezitate: IMC 30 sau mai mare

De exemplu:

O persoană de 1,75 metri înălțime și 70 de kilograme:

• Formula IMC = Greutate (kg) / (Înălțime (m) x Înălțime (m)
• 70 kg / (1.75 m x 1.75 m) = 22.86
• Aceasta se încadrează în categoria „Greutate normală”
• O persoană de 1,65 metri înălțime și 80 de kilograme:
• 80 kg / (1.65 m x 1.65 m) = 29.38
• Aceasta se încadrează în categoria „Supraponderalitate”.
• O persoană de 1,80 metri înălțime și 100 de kilograme:
• 100 kg / (1.80 m x 1.80 m) = 30.86
• Aceasta se încadrează în categoria „Obezitate”.

Limitările Indicelui de Masă Corporală

Limitele IMC devin evidente când ne gândim la diversitatea compoziției corporale și la distribuția grăsimii. IMC nu distinge între masa musculară și grăsime, ceea ce poate genera clasificări eronate. De exemplu, sportivii cu masă musculară excesivă pot avea un IMC mai mare, dar nu sunt supraponderali sau obez. Pe de altă parte, persoanele cu masă musculară redusă și o cantitate mare de grăsime viscerală pot fi greșit încadrate ca având o greutate normală sau chiar subponderală.

Această inexactitate este problematică, întrucât grăsimea viscerală, ce înconjoară organele interne, este asociată cu un risc crescut de boli cardiovasculare, diabet și alte afecțiuni grave.

Un studiu recent publicat în JAMA Network Open, condus de Wenquan Niu, profesor la Capital Institute of Pediatrics din Beijing, a demonstrat că IRC poate oferi estimări mai precise ale obezității.

„Distribuția grăsimii și compoziția corporală pot varia considerabil între persoanele cu același IMC”, a declarat prof. Wenquan Niu.

Ce este Indicele de Rotunjime Corporală (IRC)?

IRC ia în considerare înălțimea, greutatea, circumferința taliei și, uneori, circumferința șoldurilor.

„Acesta se bazează pe principii de geometrie. Spre deosebire de IMC, care utilizează doar două măsurători: greutatea și înălțimea, IRC adaugă suportul unor măsurători suplimentare pentru a captura mai bine forma corpului”, a explicat Diana M. Thomas, profesoară de Matematică la Academia Militară a Statelor Unite.

Valoarea IRC poate fi folosită pentru a estima mai precis compoziția corporală. Cu cât este mai aproape de zero, cu atât corpul este mai rotund, ceea ce indică un risc crescut de mortalitate.

Cercetătorii au studiat IRC folosind date între 1999 și 2018, analizând 32.995 de adulți americani, cu o vârstă medie de 46 de ani, incluzând un mix divers de persoane.

Studiul a arătat că cei cu un IRC ridicat și grăsime viscerală crescută erau cu 50% mai predispuși să moară comparativ cu grupa de referință. Surprinzător, cei cu un IRC scăzut, ce poate indica malnutriție, au avut un risc de deces cu 25% mai mare.

Cercetătorii au identificat o asociere în formă de U între IRC și rata de mortalitate, sugerând că atât un nivel scăzut cât și unul înalt de grăsime viscerală sunt legate de un risc crescut de deces. Cei din intervalul normal au avut cel mai scăzut risc.

Persoanele cu un IRC sub 3,4 aveau un risc de mortalitate cu 25% mai mare în comparație cu intervalul normal, pe când cei cu un IRC de 6,9 prezentau un risc cu 49% mai ridicat.

De asemenea, a existat o creștere a IRC mediu pe parcursul a două decenii, de la 4,8 la 5,62, tendință întâlnită mai ales în anumite grupuri, inclusiv femeile și vârstnicii.

Avantajele utilizării IRC

IRC oferă diverse avantaje în comparație cu IMC. În primul rând, permite o evaluare mai precisă a riscurilor asociate cu grăsimea viscerală. Studiile relevă că persoanele cu IRC ridicat prezintă o incidență mai mare de boli cardiovasculare și metabolice.

În al doilea rând, IRC ia în considerare distribuția grăsimii, nu doar greutatea totală. Aceasta este crucială deoarece grăsimea abdominală, ce înconjoară organele vitale, este considerată mult mai periculoasă decât grăsimea subcutanată.

Diana Thomas a subliniat că acest indicator este mai versatil și se adaptează la variațiile formelor corporale, contrastând cu IMC, care limitează corpul la o formă cilindrică.

Riscurile grăsimii abdominale și metodele de eliminare

Grăsimea abdominală, cunoscută sub numele de grăsime viscerală, este legată de riscuri crescute de boli grave precum bolile cardiovasculare și diabetul de tip 2. Aceasta este deosebit de dăunătoare datorită poziționării sale în jurul organelor interne.

Grăsimea viscerală secretă substanțe chimice inflamatorii ce pot afecta funcțiile organelor interne și pot iniția inflamații cronice. De asemenea, acest tip de grăsime poate interfera cu sensibilitatea la insulină, crescând diverse riscuri.

Eliminarea grăsimii abdominale poate fi o provocare, dar este posibilă prin adoptarea unui stil de viață sănătos, incluzând:

• Alimentație echilibrată: o dietă bogată în legume, fructe, proteine slabe, grăsimi sănătoase și carbohidrați complecși ajută la reducerea grăsimii abdominale. Limitarea alimentelor procesate și bogate în zaharuri este de asemenea recomandată;
• Exerciții fizice regulate: activitatea fizică, mai ales exercițiile abdominale și cardio, contribuie la arderea grăsimii și tonifierea mușchilor;
• Reducerea stresului: stresul cronic favorizează acumularea grăsimii prin creșterea cortizolului. Tehnicile de relaxare, precum meditația sau yoga, pot ajuta în gestionarea stresului și reducerea grăsimii;
• Somn suficient: odihna de calitate este esențială pentru menținerea unui control adecvat al greutății;
• Limitarea consumului de alcool: consumul excesiv de alcool poate contribui la acumularea grăsimii abdominale.

Sursa foto:

Dreamstime.com