Pilonul I – Suma B: Simplificarea regulilor în domeniul prețurilor de transfer sau o potențială sursă de dispute fiscale?

Tendințele economice globale au un impact tot mai mare asupra sistemului fiscal internațional, influențând modul în care companiile își desfășoară activitatea. Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD) este în fruntea gestionării acestor provocări prin inițiativa referitoare la erodarea bazei de impozitare și transferul profiturilor (BEPS).

BEPS 2.0 transformă considerabil peisajul fiscal global, adresând chestiunile fiscale emergente în urma digitalizării economiei. Scopul său este de a stabili un nivel minim eficient de impozitare pentru grupurile multinaționale mari. Inițiativa BEPS 2.0 cuprinde două piloni: Pilonul I, care sugerează realocarea parțială a drepturilor de impozitare către jurisdicțiile în care companiile își desfășoară activitatea și Pilonul II, care propune un nivel minim de impozitare de 15% pentru grupurile multinaționale cu o cifră de afaceri globală de peste 750 de milioane de euro.

Recent, OECD a publicat raportul final referitor la Pilonul I – Suma B. Acesta se concentrează pe simplificarea și eficientizarea stabilirii prețurilor de transfer pentru activitățile de marketing și distribuție de bază, având ca principal beneficiu jurisdicțiile cu autorități fiscale ce se confruntă cu „resurse limitate”.

Spre deosebire de alte inițiative din cadrul BEPS 2.0, Suma B nu stabilește un prag de venituri și poate fi aplicată unei varietăți mai mari de întreprinderi multinaționale.

Implementarea inițiativei și domeniul de aplicare:

• OECD va publica în curând o listă cu jurisdicțiile cu „resurse limitate” care vor aplica abordarea Sumei B.

• În cazul jurisdicțiilor care adoptă această abordare, rezultatele determinate conform Sumei B vor fi considerate la nivel de piață din perspectiva prețurilor de transfer, fără a fi obligatorii în jurisdicția de reședință a societății contrapartidă, exceptând situația în care membrii Inclusive Framework (formată din 145 de țări, inclusiv România) acceptă rezultatul stabilit de jurisdicțiile cu „resurse limitate”.

• Jurisdicțiile ce aplică Suma B au două opțiuni: să o implementeze ca regulă obligatorie pentru toate societățile rezidente cu tranzacții parametrizate de Suma B sau ca „safe harbour”, permițând optarea pentru implementarea acesteia.

Implementarea acestei abordări este opțională, iar fiecare jurisdicție poate decide de când și cum va aplica Suma B, dar nu mai devreme de anul 2025.

În cadrul Uniunii Europene, nu este complet clar dacă va exista o abordare unitară, având în vedere că se încearcă stabilirea de principii și reguli pentru prețurile de transfer la nivelul întregii Uniuni printr-o Directivă care este în stadiu de propunere.

Este incert în ce măsură România va opta pentru noua abordare începând cu anul fiscal 2025. Ținând cont că România a decis să implementeze Directiva Public CbCR mai devreme decât alte state membre, rămâne de văzut dacă va adopta o poziție similară în implementarea Sumei B sau va aștepta să fie influențată de Directiva privind Prețurile de Transfer.

Suma B din Pilonul I se concentrează pe distribuția en gros de bunuri tangibile, acoperind activități esențiale pentru a intra în domeniul său de aplicare. Tipurile de tranzacții incluse sunt:

• Tranzacții de achiziție și distribuție, în care distribuitorul cumpără bunuri de la una sau mai multe societăți asociate pentru a le redistribui către clienți.

• Activitățile comisionarilor și agenților de vânzări, incluzând intermedierea vânzărilor și promovarea produselor către consumatori.

Determinarea prețului tranzacțiilor

Raportul oferă ghiduri pentru stabilirea marginii tranzacțiilor în cadrul Sumei B:

1. Utilizarea unei matrice de preț standardizate pentru a determina marja de profit, considerând industria, cheltuielile operaționale și activele.

2. Realizarea unei verificări încrucișate a cheltuielilor operaționale pentru a controla posibile discordanțe.

3. Aplicarea ajustărilor bazate pe datele disponibile pentru jurisidicțiile care se califică.

Matricea de preț este bazată pe date obținute în urma unui studiu global de comparabilitate, incluzând companii care desfășoară activități în domeniul marketingului și distribuției. Raportul menționează că detaliile privind comparabilele sunt supuse unor restricții de licențiere.

Fără acces la seturi de comparabile, se ridică întrebări legate de relevanța acestora pentru contribuabilii din România, mai ales în lipsa companiilor locale în set.

Analiza comparabilității devine din ce în ce mai complicată în contextul cerințelor legislative românești, care impun ierarhii naționale, din Uniunea Europeană, pan-europene și internaționale. Fără comparabile naționale, se discută relevanța rezultatelor OECD pentru companiile active în România.

Dacă o multinațională intenționează să implementeze Suma B, este necesar să includă un consimțământ în dosarul local de prețuri de transfer, menținându-l pentru o perioadă minimă de trei ani, cu excepția cazului în care tranzacțiile nu mai sunt relevante sau există o modificare semnificativă în activitatea companiei.

Implicatii

România nu este membră a OECD, dar negociază aderarea. Acceptarea Sumei B de către România ar fi un semn al alineerii la standardele internaționale fiscale și al angajamentului față de transparență și cooperare economică.

Suma B vizează eficientizarea aplicării principiului prețului de piață în activitățile de marketing și distribuție de bază, având scopul de a genera o impozitare justă și de a reduce complexitatea și litigiile legate de prețurile de transfer.

Totuși, succesul Sumei B depinde în mare măsură de reacția jurisdicțiilor față de aceasta.

Deși există soluții pentru disputele fiscale, conflicte pot apărea între state în ceea ce privește alocarea profiturilor, iar astfel de dispute pot afecta stabilitatea fiscală.

Anumite jurisdicții ar putea să reducă dublarea impozitării prin ajustări unilaterale conform legislației interne, dar majoritatea vor accepta ajustările doar în cadrul procedurilor amiabile. În aceste proceduri, jurisdicțiile care nu aplică Suma B vor trebui să justifice poziția lor pe baza altor prevederi din liniile directoare OECD, nu conform abordării Sumei B.

Recomandări

Companiile ar trebui să evalueze dacă au tranzacții care pot fi incluse în Suma B și să analizeze impactul acestei abordări asupra acestor tranzacții. Este esențial ca organizațiile să monitorizeze implementarea Sumei B de către jurisdicțiile relevante pentru afacerea lor și să evalueze dacă tranzacțiile implică jurisdicții care adoptă Suma B sau nu.

În funcție de aplicarea acestei abordări, companiile pot considera reorganizarea activității de distribuție, astfel ajustând tranzacțiile relevante pentru a se conforma cerințelor Sumei B, dacă acest model se dovedește favorabil.

***

Despre EY România

EY este o firmă globală de servicii profesionale, având 395.442 de angajați în peste 700 de birouri din 150 de țări, cu venituri aproximative de 49,4 miliarde de USD pentru anul fiscal încheiat pe 30 iunie 2023. Rețeaua integrată la nivel global ne permite să oferim clienților servicii pentru a profita de oportunitățile globale.

Prezentă în România din 1992, EY oferă servicii integrate de audit, asistență fiscală, legală, strategie și consultanță companiilor locale și multinaționale prin cei peste 1.000 de angajați din România și Republica Moldova. Avem birouri în București, Cluj-Napoca, Timișoara, Iași și Chișinău. EY România s-a alăturat în 2014 competiției EY Entrepreneur Of The Year, iar câștigătorul local reprezintă România în rana finală desfășurată anual la Monte Carlo în luna iunie.

Un articol semnat de Adrian Rus, Partener și lideral departamentului de Prețuri de transfer, EY România, și Georgiana Bizdrigheanu, Senior Manager, Prețuri de transfer, EY România.

Articol susținut de EY România.