„Rușii ne afectează lent, în timp ce noi ne jucăm de-a idioții”. Intensificarea luptelor politice în Ucraina și emergența unui nou actor în spatele lui Zelenski

Pe fondul dificultăților de pe front și al diminuării asistenței militare din partea Statelor Unite, Ucraina se confruntă totodată cu o exacerbarea a conflictului politic intern, care, conform The Economist, riscă să destabilizeze țara din interior.
Fără perspective clare pentru o încetare a focului, Ucraina se pregătește pentru un conflict de lungă durată, iar informațiile de pe front sunt alarmante.
Trupele ruse se apropie tot mai mult de Sumî, un oraș cu o populație de 250.000 de locuitori înainte de război, transformându-l într-o zonă gri.
Violentele continuă în Donbas, pe măsură ce Rusia își intensifică ofensiva. Zeci de drone și rachete rusești se abat asupra marilor orașe ucrainene, uneori depășind 500 de atacuri într-o singură noapte.
În noaptea de 30 iunie-1 iulie, s-au înregistrat brusc întreruperi în asistența militară americană, cel puțin parțial. Incertitudinea planează asupra duratei acestei suspendări, dacă este temporară sau permanentă.
Totuși, criza de la front este doar unul dintre aspectele problemei. Fractura politică internă, epurările și conflictele interne amenință să distrugă țara din interior într-un mod mult mai devastator decât agresiunea rusă, subliniază The Economist.
Andrii Iermak, figura centrală
Trei evenimente recente evidențiază gravitatea acestui conflict intern.
Pe 23 iunie, Oleksii Cernișov, un viceprim-ministru considerat anterior un potențial prim-ministru, a devenit cel mai înalt oficial ucrainean acuzat vreodată de corupție.
Simultan, cabinetul a fost informat despre iminente remanieri și cu privire la posibila numire a Iuliei Sviridenko, o politiciană de 39 de ani, în funcția de prim-ministru.
O altă încercare de a-l destitui pe șeful serviciilor secrete ucrainene, Kirilo Budanov, bine cunoscut pentru independența sa, a eșuat deocamdată.
Mai multe surse menționează influența lui Andrii Iermak, șeful biroului prezidențial, care își manifestă puterea în mod discret, având trăsături distincte ale unui prim-ministru neales.
Putere sporită
Influența disproporționată a lui Iermak în structura guvernamentală a generat deja zvonuri și speculații.
Înainte de a intra în politică în rolul de asistent junior al lui Volodimir Zelenski în 2019, era cunoscut ca producător de televiziune, avocat și agent în industria modei.
Ascensiunea sa rapidă a fost surprinzătoare, dar mulți nu sunt impresionați.
Articole recente din Politico sugerează o nemulțumire bipartizană în SUA vizavi de Iermak. Unii consideră că aceasta reflectă o oboseală generală a americanilor față de Ucraina, iar alte rapoarte indică o închidere a ușilor pentru el la Washington.
Mulți speculau că Iermak se va confrunta cu dificultăți la Kiev, dar cele trei acțiuni recente din iunie sugerează contrariul: el este acum mai influent ca niciodată.
O schimbare în conducere?
Nu există probe că Iermak ar fi ordonat ancheta asupra lui Cernișov. În schimb, anchetatorii au investigat de mai bine de un an acuzațiile conform cărora asociații acestuia ar fi cumpărat apartamente la prețuri reduse într-un proiect aprobat de el.
Trei oficiali, solicitanți de anonimat, au afirmat că Iermak a lăsat cazul să avanseze, înghețând în același timp alte dosare.
Aceasta ar putea indica că adevărata infracțiune a lui Cernișov a fost să se interpune în calea lui Iermak.
În principal, a încercat să se poziționeze ca o opțiune alternativă în relațiile cu Statele Unite, iar căderea lui a deschis calea pentru avansarea lui Sviridenko, legată de Iermak.
Planul ca protejata lui Iermak să preia conducerea lui Denis Șmihal, actualul prim-ministru, nu este nou. În trecut, Zelenski a evitat această schimbare.
Însă, între timp, Iermak a devenit mai puternic, iar rivalitățile sale s-au slăbit. Se anticipează că votul parlamentar pe această temă va avea loc în următoarele două săptămâni.
Pe lângă noul prim-ministru, s-ar putea produce modificări în domeniile educației, sănătății, culturii, politicii sociale și, potențial, în finanțe.
Un oficial de rang înalt a declarat că „Andrii finalizează ceea ce consideră a fi o treabă neterminată. (Marea majoritate) a oamenilor sunt ai lui.”
Conflicte cu Budanov
În întreaga lună iunie, s-a conturat o epurare dramatică în serviciul de informații al Ucrainei, cu o dispută de trei ani între Iermak și generalul Budanov, care amenința să ducă la destituirea acestuia din urmă.
Surse apropiate consilierului îl descriu pe general ca pe un revoluționar imprevizibil, care își conturează propria rețea politică.
„90% dintre membrii cabinetului (prezidențial) consideră că este nebun”, a afirmat o sursă din interior, „în timp ce restul de 10% îl văd ca pe un geniu.”
Ally-ul lui Budanov îl consideră un statalist dedicat și unul dintre puținii capabili să-i spună președintelui adevăruri incomode.
La jumătatea lunii iunie, mulți își exprimau temerile că a noua încercare a domnului Iermak de a-l destitui va avea succes. Acest lucru s-a dovedit a fi prematur; avertismentele repetate din partea Casei Albe împotriva demiterii sale ar fi putut contribui la păstrarea lui, cel puțin pentru moment.
„Andrii a monopolizat atenția președintelui”
Menținerea lui Budanov la conducere demonstrează că președintele Zelenski păstrează controlul asupra deciziilor finale, indiferent de influența lui Iermak.
Iermak nu pare să acționeze unilateral, ci se bazează pe o co-dependență cu președintele, o dinamică care rămâne neclară, conform publicației.
Uneori, Iermak este perceput ca un purtător de cuvânt al lui Zelenski, dar oficialii subliniază că influența sa asupra fluxului de informații către președinte este semnificativă – estimativ 85% – creând astfel o atmosferă de tensiuni și intrigi în inima administrației.
„Andrii monopolizează urechea președintelui”, a declarat un oficial citat de publicație. „Șase ani într-o singură cameră, alimentându-l cu informații influente”, a mai adăugat acesta.
Practicile dure de la palat nu sunt o noutate și nu sunt surprinzătoare în contextul unui stat confruntat cu un război de aproape patru ani.
Totuși, gravitatea crizei actuale – cu deteriorarea constantă a deja delicatei situații strategice – face ca structurile centrale de putere să devină periculoase.
Sunt, de asemenea, îngrijorări cu privire la posibila abuzare a puterii executive pentru a impiedica adversarii și rivalii să participe la viața publică.
O posibilă soluție ar putea fi transparența, însă aceasta este puțin probabilă. „Rușii ne prăjesc încet, la foc mic”, s-a plâns un oficial de rang înalt, „în timp ce noi ne comportăm ca niște idioți, cu consecințe potențial devastatoare.”