Antonescu se compară cu De Gaulle și analizează contracandidații săi prin prisma istoriei

Într-o apariție la o emisiune de la Antena 3, Crin Antonescu a fost întrebat cu ce personaj istoric s-ar asocia, alegându-l pe Charles de Gaulle, dar specificând că această alegere o consideră o glumă. A continuat acest exercițiu cu o serie de comparații pentru contracandidații săi, majoritatea fiind negative.

Îl menționează pe De Gaulle, afirmând: „A fost încăpățânat, așa cum încerc și eu să fiu uneori.”

Referind-se la refuzul lui De Gaulle de a accepta armistițiul impus Franței prin înfrângerea din 1940 și plecarea acestuia în Marea Britanie, Antonescu a punctat: „A fost dedicat unor cauze care păreau fără speranțe și a continuat să promoveze imaginea culturii și rolului Franței.”

Un alt aspect menționat de Antonescu a fost că De Gaulle și-a susținut convingerile politice, chiar și în fața obiecțiilor francezilor, renunțând la putere atunci când a fost cazul.

Când a fost întrebat despre o comparație între Elena Lasconi și un personaj istoric, Antonescu a spus: „Maria Stuart, o alegere mai degrabă glumeață. A fost un personaj care a fost tratat cu lipsă de loialitate de către bărbații din jurul ei. A fost o femeie puternică, luptătoare… Sper ca Elena Lasconi să aibă un sfârșit fericit, spre deosebire de Maria Stuart, care a fost decapitată de Elizabeth I.”

Despre Victor Ponta, Antonescu l-a comparat cu Radu cel Frumos. „Era un frate pe jumătate, având genealogii incerte, și, cum Vlad Țepeș era temut, turcii au preferat un frățior mai ușor de controlat.”

A avut dificultăți în a găsi o analogie pentru Nicușor Dan, afirmând: „Chiar nu pot compara pe Nicușor Dan cu vreun conducător. Istoria a avut conducători care semănau cu el, dar au fost născuți regi. Imaginându-mă la curtea puternicilor Romai, există mulți oameni capabili, dar Nicușor Dan nu este unul dintre ei.”

Pentru George Simion, Antonescu a făcut referire la diverse personaje istorice care s-au pretins a fi membri ai familiei țarului, implicându-se în revolte. „În istoria Rusiei au fost mulți impostori folosiți în scopuri politice, iar pe George Simion îl văd în aceeași lumină, dar fără perspective de viitor.”