Homo sapiens a pătruns în China acum 45.000 de ani! Este o concluzie semnificativă?

„Oamenii au sosit pentru prima dată în China cu mult mai devreme decât se estima”, este titlul unei analize recente. Această afirmație a fost reluată de nenumărate publicații. Un studiu recent, publicat în revista Nature, sugerează o expansiune a populației Homo sapiens în estul Asiei acum aproximativ 45.000 de ani, realizat de o echipă de cercetători din China, Australia și Franța.

Ce indică această cercetare? Aceasta nu este o descoperire recentă, ci o confirmare a unor concluzii stabilite încă din 1963, când a fost descoperit un fragment cranian uman și peste 15.000 de artefacte de piatră și os. Din păcate, 90% dintre artefacte, inclusiv fragmentul cranian, au fost pierdute.

Cercetătorii au datat situl Shiyu din nordul Chinei folosind mostre de sediment, stabilind că acesta are o vechime de circa 45.000 de ani. De asemenea, au confirmat că industria litică de aici este parte a paleoliticului superior (IUP), un termen introdus în 1988.

Această descoperire este remarcabilă nu doar datorită bogăției inventarului, ci și a poveștii pe care o spune. Oamenii care au sosit în China la acea vreme aplicau tehnici inovative, precum vârfuri de os și proiectile, dar și tehnici mai vechi, cum ar fi metoda Levallois, evidențiind astfel că aceștia au fost printre primii care au dezvoltat industrii deosebite definite în perioada paleoliticului superior.

Mai mult, utilizarea obsidianului pentru artefacte, provenind dintr-o zonă la aproximativ 1.000 de kilometri distanță, sugerează nu existența unui simplu grup de vânători nomazi, ci o rețea complexă de comunități interconectate care practicau schimburi.

Ce reprezintă IUP (Initial Upper Paleolithic)?

Termenul IUP a fost introdus în 1988 de arheologii A. E. Marks și C. R. Ferring pentru a descrie industria litică de la două situri din Orientul Mijlociu (Boker Tachtit, Israel, și Kas Akil, Liban). Aceste situri conțineau atât tehnici vechi, precum Levallois, cât și un inventar specific paleoliticului superior.

Industria IUP definește perioada de tranziție între paleoliticul mijlociu și cel superior, având în vedere vârstele siturilor respective, adică 48.300 – 50.500 de ani și 41.600-40.900 de ani.

Termenul IUP s-a extins pentru a încadra toate industriile din Orientul Mijlociu între 35.000 și 50.000 de ani, caracterizate prin tehnici specifice ale paleoliticului superior și metoda Levallois.

Când a ajuns, de fapt, Homo sapiens în estul Asiei?

Până acum, am discutat despre produsele IUP, dar acestea nu sunt cele mai vechi dovezi ale existenței Homo sapiens în China. Cea mai veche dovadă provine din peștera Fuyan, unde s-au găsit 47 de dinți umani datând între 80.000 și 120.000 de ani.

Identificarea dinților ca aparținând speciei Homo sapiens a fost confirmată de experți, iar datele arheologice sugerează o vechime de 120.000 de ani, respectiv 80.000 de ani, ceea ce susține această atribuție.

Siturile de la Maba, Luna, Dadong, Xujiayao, Huanglong și Zhiredong din China au o vechime estimată între 70.000 și 130.000 de ani, dar atribuirea acestora speciei noastre rămâne controversată.

În peștera Tam Pa Ling în Laos și în peștera Lifa Ajer din Sumatra, au fost descoperite resturi umane cert atribuite Homo sapiens, datate la 63.000, respectiv 63.000-73.000 de ani. De asemenea, un studiu genetic pe un femur uman vechi de 45.000 de ani din Siberia a demonstrat că acesta aparține unui haplogrup ce prezintă legături cu estul Asiei.

În concluzie, prezența unei rețele extinse de comunități de vânători paleolitici în estul Asiei acum 45.000 de ani nu ar trebui să surprindă. Homo sapiens erau deja acolo de secole, adaptându-se și rămânând.

Bibliografie

• Demeter F. et al., 2012, Anatomically modern human in Southeast Asia (Laos) by 46 ka, PNAS, vol. 109 (36), p. 14375-14380.

• Demeter F. et al., 2015, Early Modern Humans and Morphological Variation in Southeast Asia: Fossil Evidence from Tam Pa Ling, Laos, PLoS ONE, nr. 10(4): e0121193.

• Dubois E., 1891, Voorlopig bericht omtrent het onderzoek naar de Pleistocene en Tertiaire vertebraten-fauna van Sumatra en Java, gedurende het jaar 1890, Nat. Tijdschr. Ned. Indië, nr. 51, p. 93-100.

• Fu Q. et al., 2014, Genome sequence of a 45,000-year-old modern human from western Siberia, Nature, nr. 514, p. 445-449.

• Hoffecker J. F., 2011, The early Upper Paleolithic of eastern Europe reconsidered, Evolutionary Anthropology Issues News and Reviews, nr. 20(1), p. 24-39.

• Kuhn L. S., Zwyns N., 2014, Rethinking the Initial Upper Paleolithic, Quaternary International, nr. 347(1), p. 1-10.

• Liu W. et al., 2010, Human remains from Zhirendong, South China, and modern human emergence in East Asia, PNAS, nr. 107, p. 19201-19206.

• Liu W. et al., 2015, The earliest unequivocally modern humans in southern China, Nature, nr. 526 (7575), p. 696-699.

• Marks A. E., Ferring C. R., 1988, The Early Upper Palaeolithic of the Levant. În: Hoffecker J. E., Wolf C. A. (eds.), The Early Upper Palaeolithic: Evidence from Europe and the Near East, Ed. British Archaeological Reports International Series, Oxford, p. 44-72, ISBN 978-0860545644.

• Westaway K. E., et al., 2017, An early modern human presence in Sumatra 73,000–63,000 years ago, Nature, nr. 548 (7667), p. 322-325.