„Ordinea mondială dominată de americani a fost mult timp fragilă. Sub conducerea lui Trump, aceasta începe să se destrame”

Există motive fundamentale de pesimism legate de viitor – o lume în care China, Rusia și America sub Trump își conturează sferele de influență și control prin presiune și frică. Totuși, încheierea ordinii americane nu va conduce neapărat la haos, scrie un profesor și autor, într-un editorial publicat.

Ordinea mondială condusă de americani, ce s-a menținut cel puțin din perioada post-între Războiului Mondial, a fost mereu fragilă. Sub mandatul lui Trump, aceasta începe să se destrame, afirmă Amitav Acharya, profesor de relații internaționale la American University din Washington și autor al lucrării „The Once and Future World Order: Why Global Civilization Will Survive the Decline of the West”, într-o opinie publicată recent.

Conform profesorului, acțiunile recente ale lui Donald Trump, care a impus taxe vamale mari atât aliaților, cât și adversarilor, au slăbit piețele globale și au pus capăt angajamentului american de zeci de ani față de comerțul internațional.

Președintele SUA și-a arătat repetat dezaprobarea față de instituțiile multilaterale, inclusiv ONU, NATO și Uniunea Europeană, a desființat USAID și a limitat activitatea Vocea Americii.

Ordinea americană se bazează parțial pe două erori fundamentale

Astfel, provocările la adresa ordinii americane sunt legitime, dar aceasta se bazează parțial pe două erori: prima, că ultimele aproximativ șapte decenii nu au fost atât de benefice pentru întreaga planetă pe cât au fost pentru Occident, și a doua, că principiile ordinii nu sunt invenții exclusive ale Occidentului. Acesta este un motiv de optimism.

„A înțelege că ordinea americană nu reprezintă singurul sistem posibil – că, pentru multe țări, nu este nici măcar un sistem deosebit de favorabil sau echitabil – înseamnă a ne permite să sperăm că dispariția ei ar putea deschide drumul către o lume mai incluzivă”, afirmă profesorul de la American University.

El explică faptul că susținătorii ordinii actuale spun că aceasta a prevenit conflicte majore și a menținut un sistem internațional remarcabil de stabil și prosper. Acest lucru s-ar aplica, în general, pentru un club restrâns de națiuni. Potrivit unei evaluări realizate de un politician britanic și expert în relații internaționale, din cele peste 120 de conflicte care au avut loc între 1945 și 1984, doar două s-au desfășurat în Europa, demonstrând astfel o consecință semnificativă: în timpul Războiului Rece, mai mult de 98% din conflicte au avut loc în afara Occidentului.

„Dacă principalul angajament al ordinii postbelice este pacea, multe națiuni s-ar putea întreba: Pace pentru cine?” se întreabă Amitav Acharya. El continuă, menționând că Occidentul nu doar că a reușit să protejeze membrii săi (și câțiva alții) de haos, dezordine și nedreptate, dar uneori a contribuit chiar la aceasta, așa cum s-a întâmplat în cazul intervențiilor din Vietnam, Irak și Afganistan.

Diplomația într-o lume care nu este dominată de SUA

Ideea colaborării între națiuni precede cu mult ascensiunea Occidentului, mai explică profesorul, care menționează exemplul Concertului Europei (un consens între puterile europene Rusia, Marea Britanie, Austria și Prusia), apărut după înfrângerea lui Napoleon în 1815, ca un model pentru menținerea stabilității internaționale, sau Amarna, un sistem diplomatic vechi de 3.000 de ani din Orientul Apropiat, bazat pe principii de egalitate și reciprocitate.

„Rădăcinile acestor concepte în antichitate sugerează că ele pot continua să existe și într-o lume ce nu este subordonată Americii”, subliniază Amitav Acharya.

El consideră că ordinea a fost întotdeauna un efort comun și că multe țări din sudul globului sunt dornice să participe la o lume în care standardele duble sunt reduse, iar corectitudinea sporește.

„După război, multe dintre aceste state și-au câștigat independența și au devenit actori activi în politica internațională și în instituțiile multilaterale pe care America le subminează în prezent. Când națiunile non-occidentale își urmăresc o agendă prin intermediul grupurilor excluzând puterile occidentale, aceasta nu este sistematic motivată de resentimente”, adaugă profesorul.

Editorialistul concluzionează că vechea ordine nu este complet distrusă, iar America continuă să fie cea mai puternică țară din lume, datorită unei combinații de forță militară fără rival, influenței dolarului și a unei baze tehnologice avansate.

„SUA va rămâne o superputere globală – poate chiar cea mai puternică, dar este puțin probabil ca lumea pe care a construit-o să rămână stabilă până la sfârșitul acestui secol. O lume modelată nu doar de SUA, China sau câteva mari puteri, ci de un ansamblu de națiuni de pe întreg globul, nu ar fi un ideal utopic, dar nici actuala ordine nu a fost. Totuși, o lume mai echitabilă este posibilă”, concluzionează profesorul de la American University.