VIDEO.„Aceștia contribuie semnificativ la bugetul național”. Un economist român, consultant al Uniunii Europene, demontează miturile legate de taxele din România

Este esențial ca munca să fie susținută de către Guvernul Bolojan, afirmă economistul Victor Giosan.„Profitul antreprenorului derivă din inteligență, talent, muncă proprie, dar și din munca angajaților, deoarece angajările sunt făcute pe baza abilităților, nu din milă. Astfel, munca și capitalul colaborează pentru a crea produsul final.”

• „Atunci când se afirmă că munca din România este printre cele mai taxate din Uniunea Europeană, sunt prezente două manipulări”, subliniază Victor Giosan. Prima manipulare se referă la compararea cu salariul minim, considerând că în alte țări se aplică o cotă zero sau foarte mică, spre deosebire de România, unde se aplică o cotă unică, indiferent de salariu. A doua manipulare constă în faptul că nu sunt incluse contribuțiile angajatorilor din alte state, care nu sunt prezente în România. Economistul estimează că o majorare a impozitului pe dividende de la 10% la 16% (ce va fi aplicabilă din 2025) ar putea stimula o creștere a numărului contractelor de muncă.”

România se va confrunta cu trei mari șocuri în viitorul apropiat, care vor exercita o presiune semnificativă asupra bugetului, explică economistul Victor Giosan, cu experiență în programele de consultanță ale UE, USAID și Băncii Mondiale în diverse țări din Europa de Est.

Într-un interviu, Giosan abordează provocările fiscale și demontează mai multe teorii circulante despre taxele din România. El este economist și consultant internațional, având experiență în diverse programe, inclusiv cu Uniunea Europeană și Banca Mondială.

În prezent, el ocupa poziția de consilier de nivel înalt al Uniunii Europene în domeniul reformei administrației publice, având legături cu Guvernul Republicii Moldova.

„Cu toate acestea, nemulțumirea este generală”

– Domnule Giosan, ați analizat pachetul de măsuri fiscale aprobat de Guvern. Acesta vizează creșterea unor taxe și eliminarea scutirilor pentru contribuțiile de sănătate și asigurări sociale. Ce considerați că lipsește din acest pachet? – Victor Giosan: Cred că pachetul a încercat să împartă povara fiscală cât mai echitabil între muncă, capital, firme mari și mici, consum și cetățeni. Cu toate acestea, există nemulțumiri.

Dar nu am observat nicio reformă a impozitului pe proprietate, care reprezintă o problemă crucială, deoarece calculele actuale generează un impozit regresiv (taxele scad pe măsură ce valoarea proprietăților crește, fiind influențate de zonare). Rămâne de văzut cum se va aborda această regresivitate.

– Credeți că acest pachet va combate deficitul bugetar?– Va avea un impact. Accizele și TVA-ul vor contribui la o ajustare. Totuși, aceasta reprezintă o măsură de urgență pentru a obține un acord cu Comisia Europeană și pentru a păstra ratingul de credit al României, ceea ce ne va ajuta să obținem împrumuturi cu dobânzi acceptabile.

Imediat după anunțarea acestor măsuri, Ministerul de Finanțe a obținut împrumuturi la dobânzi mai mici, ceea ce demonstrează că pachetul are o bază de încredere.

Chiar dacă nu va soluționa complet deficitul, acesta va orienta România spre o reducere treptată în următorii ani.

„Multinaționalele nu au restanțe. Acestea contribuie substanțial la bugetul național”

– Se discută despre o „soluție magică”, impozitarea multinaționalelor, susținută mult de AUR, iar acum și liderul PSD, Sorin Grindeanu, vorbește despre „impozitarea sumelor transferate în afara țării de multinaționale”. Este o practică posibilă? Sunt multinaționalele sub-impozitate în România?– Multinaționalele din România sunt impozitate la aceeași rată ca și companiile naționale, iar ideea unor „profituri zero” raportate de acestea este o informație falsă. O analiză detaliată arată că multinaționalele reprezintă cei mai mari contribuabili la bugetul național, atât pe partea de impozit pe profit, cât și pe alte impozite, și în general nu au restanțe.

În ceea ce privește prețurile de transfer, se ridică problema mutării profiturilor din România în alte țări. Este o idee greșită a crede că impozitul pe profit este mai scăzut în Franța decât în România; în Franța, impozitul pe profit este de 26,5%, în timp ce în România este de 16%.

Astfel, pentru a muta profiturile, trebuie să le transferi într-un paradis fiscal. OECD-ul, organizație din care dorim să facem parte, lucrează la un pachet de reglementări pentru a aborda impozitarea multinaționalelor și pentru a evita competiția fiscală între state, care prevede un impozit minim de 15% și reglementarea prețurilor de transfer.

În Uniunea Europeană, doar câteva țări au regimuri favorabile cu taxe reduse, precum Luxemburg și Irlanda.

Așadar, multinaționalele își plătesc obligațiile fiscale în România și sunt principalii contributori la bugetul național.

De asemenea, este important să definim „multinațională”, deoarece există companii românești cu proprietari străini, iar discuția despre investițiile acestora trebuie gestionată cu atenție.

Orban a încercat astfel de măsuri, însă Ungaria are o disciplină bugetară mai bună, deși TVA-ul este foarte ridicat (27%), iar economia sa a suferit o degradare semnificativă în ultimii ani.

Ce nu a reușit Viktor Orban

– De ce a eșuat?– Pentru că a încercat să intervină în stabilirea prețurilor. A impus prețuri maxime pentru produse de bază, încălcând regulile fundamentale ale economiei de piață. De asemenea, politica anti-multinațională a influențat negativ imaginea țării, iar naționalismul economic nu atrage investitori străini la fel de bine ca o stare deschisă.

Acest lucru explică de ce România a recuperat o parte din distanța față de Ungaria în ultimii ani, iar în prezent, la puterea de cumpărare, suntem ușor peste ei.

Referitor la impozitarea multinaționalelor, România aplică o supra-impozitare de 4% pe bănci, singura Banca Transilvania fiind românească, restul fiind instituții străine. Acest impozit va afecta parțial profiturile și va duce la creșterea dobânzilor.

„Profitul rezultat din inteligență și muncă”

– Există un curent de opinie care susține că povara se reîntoarce asupra mediului privat, care susține economia, inclusiv bugetul de stat, fiindcă din impozitele sale se plătesc salariile bugetarilor. Este de temut că aceste taxe noi vor speria angajările?– Când discutăm despre sectorul privat, este important să distincționăm antreprenorii de angajați. Există această viziune eronată că antreprenorul este responsabil doar pentru salarii.

Doresc să subliniez că profitul antreprenorului rezultă din munca și talentul său, dar și din aportul angajatului, iar munca și capitalul colaborează pentru a produce rezultate.

De asemenea, un sector public bine dezvoltat este esențial pentru funcționarea sectorului privat, inclusiv infrastructura, educația și sistemele de sănătate. Este necesar să avem și un sector de cercetare-dezvoltare eficient, care să sprijine inovația în mediul de afaceri.

Fără aceste bunuri publice, o societate dezvoltată nu poate funcționa, iar acestea trebuie finanțate prin impozitele platite de antreprenori.

Există unele nișe fiscale pentru microîntreprinderi unde se discută dacă reprezintă antreprenoriat sau salarii mascate. Se încearcă reducerea acestor structuri.

Un studiu realizat de federația patronală Concordia arată că pentru o microîntreprindere cu o cifră de afaceri anuală de 120.000 lei, care plătește impozitul pe cifra de afaceri, sarcina fiscală este de 22,3%. Adesea, aceste contracte devin o formă de optimizare fiscală, unde, în loc să plătești 41,5% pentru un salarizat, se plătește doar 22,3%.

– Așadar, multe companii aleg să colaboreze cu acești micii antreprenori din motive avantajoase…– Dacă depinzi de un singur client, nu știu dacă ești antreprenor sau salariat. Dar sunt, totuși, modalități legale de optimizare fiscală.

Această intervenție prin impozitul pe dividende este relevantă.

– Deci, afirmați că creșterea impozitului pe dividende ar putea majora sarcina fiscală pe microîntreprinderi, făcând astfel mai rentabil angajarea?– Actual, impozitul este de 10%, iar creșterea la 16% ar putea duce la o scădere a atractivității microîntreprinderilor, ceea ce ar putea determina o creștere a numărului de contracte de muncă.

Această majorare drastică a impozitelor pe dividende se datorează și absenței unui impozit progresiv. Propunerea de impozitare progresivă pe salarii a PSD-ului era ineficientă.

Studiul Concordia subliniază că România se află pe locul trei la cele mai reduse disparități salariale. Totuși, când includem veniturile independente, ajungem pe locul 23 din acest punct de vedere din cauza acestor nișe fiscale.

Acest lucru sugerează că introducerea impozitului progresiv pe salarii nu ar fi justificată, dar ar putea fi realizată la nivel globalizat, pentru a redistribui și elimina aceste nișe fiscale.

Aceasta ar necesita o discuție socială și politică extinsă înainte de implementare.

„Când se afirmă că România are printre cele mai mari taxe pe muncă din UE, există două manipulări”

– Există un mit că taxa pe muncă din România este una dintre cele mai mari din Europa. – De fapt, suntem sub media europeană. Însă, sunt două manipulări: prima constă în compararea impozitării pe salariul minim în România cu cea din alte state. La noi există o cotă unică, aplicabilă indiferent de salariu.

În alte țări se aplică cote progresive, iar la salariul minim se poate observa o cotă zero sau foarte mică. Unele dintre aceste state oferă credite fiscale pentru a încuraja angajarea pe piața muncii, în timp ce România impune o fiscalitate stabilă, indiferent de nivelul salariului.

În ultimii ani, numeroase țări au abandonat cotele unice pentru impozitarea progresivă, iar România este printre puținele care au păstrat acest sistem.

A doua confuzie este că, în urma reformei lui Dragnea, toate contribuțiile s-au mutat la angajat. Alte state au 55-60% cheltuieli pe angajat și aproape 40-45% pe angajator.

Astfel, este important să analizăm toate cheltuielile, fără a compara exclusiv salariul brut din România cu salarii brute din alte țări, ignorând contribuțiile angajatorilor.

Atunci când facem comparații, trebuie să avem grijă la datele adunate, pentru a evita confuziile.

Care taxă din România se află cu adevărat printre cele mai mari din UE?

Într-o comparație imparțială, România are într-adevăr o contribuție mare la asigurările sociale (CAS) de 25% din cauza numărului redus de salariați și al celui crescut de pensionari, ceea ce depășește media altor țări, chiar și în condițiile în care cheltuielile angajatorilor sunt incluse.

Cu toate acestea, compensează prin 10% pentru sănătate, care este mai scăzută în comparație cu alte state, și cu un impozit de 10% pe venit, care în alte țări este mai mare.

Din punct de vedere al sumelor totale, ocupăm locul 12 din 27 de țări, în privința cheltuielilor cumulativ.

Plătim 1,73 euro pentru fiecare 1 euro net. În acest context, suntem la nivelul ungurilor și polonezilor.

Mai pe scurt, taxarea muncii este puțin sub media europeană, în timp ce taxarea capitalului și consumului este sub media europeană, fiindcă, înainte de actualizarea TVA, aceasta era una dintre cele mai reduse din Uniunea Europeană.

– De ce există domenii cu impozite mai mici, precum HORECA, care beneficiază întotdeauna de un TVA redus? Care este raționamentul economic?– Această practică nu este specifică România, fiind utilizată la nivel internațional pentru a stimula turismul, dar efectul acesteia este discutabil. De asemenea, consumul în HORECA este foarte flexibil; în perioade de criză, consumatorii reduc cheltuielile în acest sector.

„După principiile economiei de piață, stimularea domeniului IT nu se justifică”

– Alte sectoare au beneficiat de un regim fiscal favorabil, cum ar fi IT-ul (n.r.- scutirea de impozit în sectorul IT va înceta de la 1 ianuarie 2025).– Această situație ilustrează cum un stimulent aplicat pentru o perioadă limitată devine inevitabil. Conform principiilor economiei de piață, stimulentele nu sunt întotdeauna justificate.

Acesta a generat o presiune pe alte sectoare, precum agricultură și construcții, unde toți au cerut tratament similar. Deși poate avea beneficii pe termen scurt, este important să putem suspenda stimulentele când și-au îndeplinit scopul. La noi această măsură a devenit permanentă.

În economiile avansate, intervenția financiară a statului este temporară, direcționând ajutoare de stat către industrii specifice, fără a aplica scutiri de impozit generale. Aceasta reflectă modelul de gestionare al Uniunii Europene.

În partea a doua a interviului, economistul Victor Giosan va explora o dintre măsurile care au stârnit neliniște și proteste, dar care s-a dovedit eficientă într-o țară similară cu România, care este acum considerată un model de succes.